Taiji Quan – O altfel de istorie

Cred că există mii de titluri ce tratează acest subiect și totuși foarte puține sînt demne de luat în seamă. Evident, fiecare autor spune că adevărul lui este cel mai adevărat și că el deține de fapt cunoașterea. Personal cred că Taiji Quan este de departe cea mai mistificată artă marțiale pe care o putem întîlnii. Aceste mii de lucrări de care vă spuneam au făcum de fapt mai mult rău decît bine artei marțiale Taiji Qaun, de fapt au făcut să fie confundat cu o formă de Nei Gong (Qi Gong). Astăzi, dacă spui că faci arte martiale și ești întrebat ce stil, o să fi luat drept penibil dacă spui că faci Taiji Quan. Pînă și practicanți serioși de arte marțiale cred că de fapt Taiji Quan nu este nimic mai mult decît un balet executat de persoane de vîrsta a 3 a cu scopul de a ași menține sănătatea. Nu are nici o valență marțială. Cum am mai scris și cu alte ocazii, istoria acestei arte marțiale ne vorbește totuși de luptători celebrii, ce au fost militari de profesie.

Taiji Quan este considerată una dintre artele marțiale “interne” din China, împreună cu Xing Yi Quan, Bagua Zhang, Liuhe Bafa Quan, fiind de altfel și cea mai cunoscută dintre acestea. Este o metoda de lupta originară din Nordul Chinei, ce s-a răspîndit extrem de mult în ultima perioadă pe tot globul, iar asta se datorează efectelor sale curative, nicidecum datorită tehnicilor marțiale. Lucrarea de față nu își propune să intre adînc în istoria aceste superbe arte marțiale, deoarece istoria Taiji Quan se întinde pe sute de pagini. O să menționăm cele mai importante informații pentru publicul specializat și nu numai. 

Concret, din punct de vedere istoric nu s-a putut demonstra originea stilului dincolo de un general de armată, pe nume Chen Wang Ting. Exista mai mult teorii cu privire la aceasta. Unele dintre ele fiind mai repede doar niște legende. Cea mai cunoscută și promovată legenda de acest gen este aceea cum că Taiji Quan a fost fondat de un călugăr Dao-ist pe nume Zhang Sanfeng. Aceasta este teoria adoptată de majoritatea stilurilor de Taiji, fiind popularizată inițial de către adepții stilului Yang. În stilul Yang de Taiji se promovează originea artei pîna la Chen Chang Xin, care, se spune, ca ar fi fost elevul lui Jiang Fa, acesta din urma fiind el însuși elevul lui Wang Tsung Yueh. Wang Tsung Yueh se presupune a fi fost elevul lui Chang Sung Chi, un practicant cunoscut al boxului din Wudang. Templul din Wudang există cu certitudine și stilul lor intern de lupta cu siguranță a existat și are anumite caracteristici comune cu Taiji-ul, cum ar fi controlul calm al adversarului. Creatorul acestui box din Wudang este considerat a fi Zhang Sanfeng, un Daoist din zona munților Wudang. Totuși, boxul din Wudang seamănă destul de puțin cu Taiji Quan-ul, deși are în mod cert anumite caracteristici comune cu acesta. Din păcate, această versiune, nu are nici măcar o singură dovadă istorică.  Cel mai probabil a fost adoptată pentru a  face sistemul mult mai faimos prin atribuirea creației sale unui personaj mistic ce a tăit, dacă chiar a existat, cu mulți ani înainte de apariția de drept a primelor forme de Taiji Quan. 

Ceea ce se poate demonstra pe baza dovezilor istorice este că la originea Taiji Quan ar sta un ofițer de armată, pe numele său Chen Wang Ting (陈王庭). În Manualul Familiei Chen (Chen Si Jia Pu) se spunea ca Chen Wang Ting (1597-1664) era creatorul Stilului Chen de Taiji Quan, a formelor cu mîna liberă, sabia și sulița. În conformitate cu Analele Provinciei Wen, Chen Wang Ting a fost ofițer în Provincia Shantung din 1618 pînă în 1621, iar în 1641 era comandantul garnizoanei Provinciei Wen. Dincolo de acest personaj, toate teoriile cu privire la originea Taiji Quan nu sînt nimic altceva decît simple legende. 

Chen Wang Ting era un membru de seama al clanului Chen, ce locuia încă de la 1374 în provincia Henan, localitatea Chang Yang Cun, la nici măcar 100 de km de faimosul templu Shaolin. Datorită numărului mare de membrii ai familiei Chen și a faptului că erau faimoși pentru artele marțiale, localitatea a început sa fie cunoscută sub numele de Chen Jiagou. Chen Wang Ting se pare ca este cel ce a ordonat metodica și tehnicile ce erau practicate de familia sa, fiind cel ce a conceput și primele forme (Taolu), respectiv forma lungă de 108 mișcări și Pao Chui (Boxul tunului). Tot lui îi sînt atribuite introducerea de aspecte filosofice, precum teoria Yin Yang, pentru a explica natura subtilă a artei marțiale pe care o sintetiza. Conform istoricului Xu Zhen stilul Chen de Taiji Quan ar fi fost de fapt o variantă a boxului Taizu changquan (太祖長拳) practicat la mînăstirea Shaolin, sălașul de cult fiind situat la 100km de satul Chen. Se crede că boxul Taizu changquan ar fi creația împăratului Zhào Kuāngyìn (927-976) din dinastia Song, cunoscut sub numele Song Taizu 宋太祖. 

Teoria cum că inițiatorul primelor forme de Taiji Quan a fost militar este mult mai viabilă și din cauza conținutului tehnic al stilului. În timpul dinastiei Ming, ofițerii purtau o armură de luptă destul de elaborată ce îi proteja pe aceștia de armele albe, săgeți și lovituri cu mîna sau piciorul. Practic a lovi un soldat echipat cu armură de acel tip era inutil dacă nu cumva chiar neproductiv, putînd să ducă la accidentarea celui care lovea. Din acest motiv, tehnicile de luptă corp la corp ce erau folosite împotriva acestora erau mai degrabă tehnici de aruncare, doborîre și tehnici asupra articulațiilor. Tot așa cum erau și tehnicile din Koryu Ju Jutsu. Dacă studiem cu atenție aplicațiile formelor din stilul Chen de Taiji Quan o să constatăm ca stilul are mai mult de ⅔ din tehnici orientate fix spre aruncări și tehnici articulare. Nimeni nu își dorește să dea cu pumnul într-o cască de metal. Iar pe cîmpul de luptă rar vezi combatanții lovind cu pumnii și picioarele. Dacă un războinic, dintr-un motiv sau altul rămînea fără armă, primul său instinct era să își imobilizeze adversarul, impiedicîndu-l astfel să își folosească armele, apoi fie să-l dezarmeze, fie să-l doboare la sol pentru a finaliza acolo lupt. Din acest motiv cea mai populară formă de luptă corp la corp atît în Asia cît și în Europa erau Luptele Libere. Din Grecia și pînă în Japonia, toate popoarele aveau sau au o formă de Lupte Libere. 

Revenind la familia Chen, cinci generatii mai tîrziu, un alt membru al familiei, Chang Xing (1771 – 1853) a făcut o nouă sinteza a tuturor formelor individuale de antrenament  concepînd doua Taolu (forme) care sa conțină toate elementele tehnice din formele anterioare lui. Aceste doua forme vor fi cunoscute ca “Lao Jia” (forma veche) și au numele de Yi Lu (primul drum, ruta) și Er Lu (al doilea drum). Er Lu este cunoscut mai adesea sub denumirea de Pao Chui. Și tot el este cel care rupe tradiția familie, respectiv ca arta să fie transmisă doar membrilor familie. Astfel, el îl accepta ca elev pe Yang Luchan (1799 – 1871), care devine primul om ce nu era din familia, clanul Chen și care a studiat Taiji Quan. 

Motivul ce a stat în spatele faptului că Yang Lu Chan a fost acceptat să învețe arta marțială a familiei Chen, pare a fi unul de natură financiară și de obligație. Mai exact se știe că familia Wu (武) ce avea trei frați ce erau magistrați imperiali, era destul de înstărită în zona Hendan. Deținea pămînturi și mai multe propietăți imobiliare în respectiva regiune și în districtul Henan. Reședința familiei era în zona Yungnian, de unde era și Yang Lu Chan. Într-unul din imobilele familiei Wu funcționa o farmacie, numită Tai He Tang, a cărei propietar era Chen De Hu, membru al familiei Chen. Nu se știe de ce dar Yang Lu Chean era într-o zi în respectiva locație, și aici a asistat la un conflict între un membru al familiei Chen și un client recalcitrant. Cu siguranță există o legatura între familia Wu, Yang Lu Chan și Chen De Hu. Cel mai probabil, Yang Lu Chan fiind fiul unui fermier sărac ce lucra pe pămînturile familiei Wu, era și el angajat al familiei Wu. Posibil, în această calitate a fost trimis la farmacia lui Chen De Hu. Fiind uimit de eficiența metodei de luptă a celor din familia Chen, a cerut să devină discipol. Se știe că Yang Lu Chan înainte să studieze cu familia Chen, practica Boxul Hung de la Shaolin, același stil ce era practicat și de membrii familiei Wu. Cel mai probabil, Yang Lu Chan a povestit respectiva întîmplare lui Wu Yu Xian sau fratelui său mai mare Wu Deng Qing iar aceștia au făcut o presiune pe Chen De Hu să-l accepte pe Yang ca și discipol. Cert este că Chen De Hu l-a trimis pe Yang în satul Chen la Chen Cheng Xing de la care a și început să învețe stilul familiei Chen. 

Coincidență sau nu, al doilea om ce a studiat arta familiei Chen fără sa fie membru al familiei, a fost  Wu Yu-Xiang (武禹襄; 1812–1880), fondatorul stilului Wu (武). Acesta a fost inițial elev al lui Yang Luchan si ulterior a studiat cu Chen Qingping ( 1795–1868). 

Acesta este momentul în care arta marțială a familiei Chen a devenit cunoscută în întreaga China. Datorită abilităților sale de lupta și a relației sale cu familia Wu, Yang Luchan a devenit instructor de arte marțiale al gărzii imperiale. Aceasta pozitie era rezervată doar celor mai puternici luptători din China. Faima sa a devenit de neimaginat. Sa predai celor din garda imperială era dovada supremă a iscusintei in arte marțiale, deoarece fiecare membru al gărzii era la rîndul său un expert în arte marțiale.

Recomand celor interesați de istoria Taiji Quan să facă cercetări amănunțite, să înlăture tot ceea ce sună fantastic și în special legendele cum că Taiji Quan ar fi o artă marțială ce provine din Wudang. Astfel au să găsească lucruri adevărate ce există în mai multe materiale de specialitate. 

Quan Yu și stilul Wu de Taiji Quan

Printre numeroșii elevi pe care i-a avut Yang Lu Chan în timpul cît a predat gărzilor imperiale, pe noi ne interesează un tânăr ofițer al gărzii pe numele său Wu Quan Yu – 吴全佑 (1834–1902). Acesta s-a distins ca fiind cel mai bun elev al lui Yang Luchan dintre membrii gărzii. La rîndul său, Wu Quan Yu a avut mai mulți elevi, dintre aceștia, cei mai faimoși au fost fiul sau, Wu Jian Quan și Wang Mao Zhai (1862–1940). Wu Jian Quan este cel care a rafinat ceea ce a învățat de la tatăl sau și a sintetizat stilul Wu – 吴 (Manchurian) de Taiji Quan. În 1928 Wu Jian Quan se mută cu întreaga familie la Shanghai, unde, împreuna cu faimosul Yang Chen Fu, predau Taiji Qaun în cadrul academiei Jing Wu. Wang Mao Zhai rămîne la Beijing și continuă să predea Wu Taiji Quan în capitală. 

În 1937 Wu Jian Quan se mută în Hong Kong pentru a preda Taiji Quan în cadrul South China Sports Association. Aici îl întîlnește pe Cheng Wing Kong (1903–1967) ce era elevul nepotului sau, Chiu Sau Chien (1901 – 1964). Este important de menționat faptul ca Cheng Wing Kong a fost acceptat ca elev intern (tú​dì) al lui Wu Jianquan, astfel a avut parte de o transmisie completa a artei. Se pare că Chiu Sau Chien a avut la un moment o mare nevoie de bani, iar cel care l-a ajutat a fost elevul său Cheng Wing Kong. Atunci cînd Wu Jian Quan a ajuns în Hong Kong, Chiu Sau Chien a intervenit pe lîngă unchiul său pentru a-l accepta pe Cheng ca elev direct. 

Cheng Wing Kong (鄭榮光) a fost un om de afaceri înstărit, iar Taiji Quan a fost pentru el o practica personală, nefiind interesat de obținerea de venituri din aceasta arta. Născut în 1903 la Zhongshan, Cheng Wing Kong a emigrat în Hong Kong la vîrsta de 13 ani. După ce și-a terminat studiile a devenit un prosper om de afaceri. Totodată a fost extrem de interesat de arte marțiale, fiind un fervent practicant de Taiji Quan. În 1948 devine instructor în South China Sports Association, predînd Wu Taiji Quan timp de 4 ani. Datorită interesului enorm pe care l-a arătat față de practica Taiji Quan-ului și în mod special părții de Tui Shou, acesta a devenit extrem de cunoscut în Hong Kong, fiind numit “The Grand Master of Canton in Taiji Quan”. Apoi, în 1952 fondează propria sa organizație de Taiji Quan numită Wing Kong Taiji Academy. În foarte scurt timp maestrul Cheng Wing Kong ajunge să aibă reprezentanți de jur împrejurul Hong Kong-ului. A avut mulți elevi atît în Hong Kong cît și în Guangzhou, Singapore sau Kuala Lumpur (Malaezia). Taiji Quan-ul maestrului Cheng este orientat spre lupta, păstrînd ca principal scop eficiența marțială.

Taiji Quan a fost și pe alocuri mai este încă o artă marțială care a avut ca scop lupta. Dar din păcate a ajuns să fie atât de mistificată și diluată încât astăzi a ajuns să fie considerată doar o formă de gimnastică medicală.

Cei trei degustători

Cu mult timp în urmă, undeva în secolul al V-lea î.e.n., trei bătrâni s-au așezat la o masă pentru a discuta despre efemeritatea vieții și despre cum s-ar putea scăpa din ciclicitatea viață-moarte. După îndelungi discuții unuia dintre ei îi veni o idee. Ceru să-i fie adus un castron cu oțet de vin negru (balsamic). Când castronul a fost pus pe masă i-a rugat pe participanții la discuție să își înmoaie degetul în castron și să spună ce gust are oțetul. Unul dintre ei, făcând o expresie specifică celui ce gustă dintr-o lămâie, spuse că oțetul este acru. Altul gustă și imediat fața i se transformă într-o grimasă de parcă băgase în gură lapte de păpădie și spuse că de fapt ar fi amar. Și ca situația să fie și mai încurcată, cel de-al treilea spuse cum că de fapt ar fi dulce.

Oare cum era posibil ca totuși să fie trei răspunsuri total diferite când toți gustaseră fix din același oțet?!

Se spune că cei trei bărbați erau Confucius, Buddha și, respectiv, Laozi, iar că expresia fiecăruia reprezintă atitudinea predominantă a filozofiei sale: confucianismul a văzut viața ca fiind acră, fiind nevoie de reguli și norme care să corecteze degenerarea oamenilor. Buddhismul a văzut viața ca fiind amară, dominată de durere și suferință din cauza atașamentului față de posesiuni și dorințe materiale. Daoismul a văzut viața ca fiind dulce datorită faptului că era perfectă în starea sa naturală.

O altă interpretare a picturii este că, din moment ce cei trei bărbați sunt adunați în jurul aceluiași castron cu oțet, cele „trei învățături” sunt una. Însă fiecare nu a făcut decât să expună învățătura diferit, în funcție de predispoziția sa. 

Confucianismul a văzut viața ca fiind acră, privind oțetul ca și cum ar fi „vin acrit” și având nevoie de reguli care să corecteze degradarea morală a oamenilor, iar guvernul și poporul nu înțelegeau calea Cerului – cu un accent deosebit pe importanța familiei și a armoniei sociale, mai degrabă decât pe o sursă de valori spirituale, confucianismul este umanist, fiind un sistem filosofic care consideră secularul ca fiind sacru, considerând activitățile obișnuite ale vieții umane, în special relațiile umane, ca o manifestare a sacrului, pentru că sunt expresia naturii morale a umanității.

Buddha a trăit o viață foarte ușoară și extravagantă în copilărie și tinerețe, fiind prinț, însă pe măsură ce se apropia de treizeci de ani, a devenit conștient de toată urâțenia din lume, lucru care l-a determinat să-și părăsească palatul în căutarea iluminării. La începutul călătoriilor sale, Buddha a devenit cerșetor și a studiat filozofia, apoi a experimentat asceza timp de șase ani. Ca ultimă metodă, înainte de a se elibera, a decis să mediteze până când o să găsească iluminarea. După multă meditație, el s-a iluminat și de atunci înainte a fost cunoscut sub numele de Buddha, care înseamnă „cel trezit”. În timpul meditației sale, el a avut o viziune asupra omenirii și a ciclului de care suntem legați, concluzionând că suntem legați de ciclurile vieții și ale morții din cauza setei, a dorințelor și a ignoranței. În timpul celei dintâi predici a lui Buddha, el a proclamat cele Patru Adevăruri Nobile și a descris calea cu opt brațe care duce la eliberare. Interpretare imaginii este că buddhismul a privit oțetul ca un poluant al corpului degustătorului datorită aromei sale extreme. Astfel atașarea de gusturi, dorințe, sentimente, obiecte etc. invariabil, mai repede sau mai târziu, duce la suferință. Din acest motiv el spune că oțetul este amar, pentru că este sursa suferinței.

Daoismul vede viața ca fiind dulce deoarece este în mod fundamental perfectă în starea sa naturală. În imaginea degustătorilor de oțet, expresia lui Laozi este satisfăcută din cauza modului în care învățăturile Daoismului privesc existența. Fiecare lucru natural este intrinsec bun atâta timp cât rămâne fidel naturii sale. Această perspectivă îi permite lui Laozi să experimenteze gustul oțetului fără a-l judeca. „Ah, asta este oțet!” spune Laozi fără să judece sau să se gândească ce efect are acest gust asupra sa. Dintr-o astfel de perspectivă, gustul nu trebuie să fie dulce, acru, amar sau blând. Este pur și simplu gustul oțetului. Experimentând în mod deschis oțetul ca oțet, Laozi recunoaște și participă la armonia naturii. Deoarece acesta este chiar scopul daoismului, indiferent de gustul oțetului, experiența este experiență. Conform filozofiei Daoiste, totul provine din Dao care este atotcuprinzător, există oriunde și peste tot, deși este invizibil.


Bagua Zhang & Daoism

Maestrul Di Guo Yong în postura Tuō Tiān Zhǎng. Romania, Snagov, 2004

În Bagua Zhang anumite tehnici sînt folosite pentru a cultiva și dezvolta energie internă, numită tradițional Qi, cu scopul de a păstra sănătatea și de a eleva spiritul. De exemplu setul de tehnici numite Ding Shi Ba Zhang, are ca scop formarea unei structuri corecte a corpului împreună cu activarea energiei interne în meridianele energetice ce sînt folosite în Medicina Tradițională Chineză (M.T.C.). Atunci cînd practicantul păstrează o formă statică în partea superioară a corpului dar totodată se deplasează pe un cerc, în funcție de structura superioară, energia este activată pe unul sau pe altul dintre meridiane. De exemplu, cînd se practică forma Tuō Tiān Zhǎng (palma care sustine cerul – 托天掌) datorită formei sale, este activată energia din Meridianul Stomac și din Meridianul Intestin Gros. Cînd se practică forma Shī Zǐ Zhǎng (palma în forma leului – 狮子掌) se activează energia din Meridianul Pericard și Meridianul Trei Focare. În funcție de necesități, adeptul poate practica o anumită formă mai mult sau mai puțin. Prin focalizarea energiei Qi pe anumite meridiane se pot vindeca anumite afecțiuni tot așa cum o fac și exercițiile de Qi Gong sau tratamentele prin M.T.C. 

Cele trei comori ale omului – Jing, Qi, Shen

Apoi există tehnicile meditative numite Xiu Dao, pe care inițiații Daoiști le folosesc pentru a prelungi viața și a crea un corp spiritual nemuritor care va supraviețui după moarte și se va contopi cu supremul Dao/ 道. În Xiu Dao corpul uman devine un vas alchimic, în care cele Trei Comori, respectiv Jing (esența), Qi (energia) și Shen (spiritul) sunt cultivate în scopul îmbunătățirii fizice, emoționale, sănătatea mintală și, în cele din urmă, revenirea la unitatea primordială a lui Dao, adică devenind un iluminat. 

Atunci cînd profesorul Kang Ge Wu a studiat practicile sectei Long Men a descoperit că este citată o metodă de meditație intitulată Zhuǎn Tiānzūn/ 转天尊 (Rotindu-ne, venerăm Cerul) care constă în deplasarea pe cerc și rostirea unor incantații. Această metodă de deplasare este extrem de asemănătoare cu mersul în cerc ce este folosit în Bagua Zhang. Aceștia foloseau mersul în cerc atît pentru cultivarea energiei interne (Qi) cît și pentru practica mediației [Xiu Dao]. În timpul practicii, călugării mergeau pe un cerc  și repetau  incantații. Fondatorul sistemului Bagua Zhang a unit tehnicile de meditație cu tehnicile de dezvoltare și direjare a energiei interne Qi ce le învățase în cadrul sectei Long Men cu tehnicle marțiale, punînd astfel baza unui sistem integrat de dezvoltare marțială, fizică și spirituală.

Zhang Zhao Dong Bagua Zhang

CHENG TING HUA

Cheng Ting Hua – al treilea de la stînga la dreapta

Cheng Tinghua (1848-1900), este considera al doilea mare discipol al lui Dong Hai Chuan și creatorul stilului Cheng de Bagua Zhang.

Cheng Ting Hua a fost un producător de ochelari de profesie și un expert în Shuai Jiao înainte de a învăța Bagua Zhang de la Dong Hai Chuan. Născut al 3-lea dintre cei 4 frați în 1848 în Shen, provincia Hebei, Cheng Tinghua era pasionat de artele marțiale. Când Cheng avea în jur de 13 ani s-a mutat la Beijing unde a început să practice Shuai Jiao (lupte chinezești). Când Cheng avea aproximativ 28 de ani Cheng s-a împrietenit cu Yin Fu și Shi Jidong (doi dintre primii studenți lui Dong Haichuan). Aceștia l-au introsus ca elev al lui Dong Hai Chuan, fiind considerat al patrulea sau al cincilea elev. A studiat cu Dong aproximativ 6 ani înainte ca Dong să moară în 1882. 

Cheng Tinghua a fost un artist marțial foarte deschis, care a predat Bagua Zhang oricui era cu adevărat interesat să învețe. Îi plăcea să întâlnească alți artiști marțiali pentru a compara stilurile și a împărtăși tehnicile și teoriile artelor marțiale. El este cel ce a făcut legătura între Xing Yi Quan și Bagua Zhang. Printre oamenii din Xing Yi Quan cu care a schimbat informații sînt nume celebre, precum Go Yun Shen (1829 – 1898) Li Chun Yi, Zhang Zhao Dong, Liu De Kuan etc. O parte dintre acești experți în Xing Yi au fost prezentați lui Dong Hai Chuan și sînt recunoscuți ca elevi ai acestuia, precum Li Chun Yi, Zhang Zhao Dong, Liu De Kuan. Totuși, cum Dong era deja destul de bătrîn, se asumă că majoritatea învățăturilor au venit tot de la Cheng Ting Hua. 

Cheng Tinghua a fost ucis în timpul Rebeliunii Boxerului, când cele „opt armate străine” au invadat Beijingul (1900). În timpul luptelor ce s-au dat în Beijing, Cheng s-a implicat într-un conflict cu soldați germani, omorînd mai mulți dintre aceștia înainte de a fi împușcat. Avea 52 de ani.

ZHANG ZHAO DONG

Zheng Zhao Dong împreună cu elevul său Qiu Zhe He 

Zhang Zhao Dong (张兆东 1859-1940), cunoscut și sub numele de Zhang Zhan Kui (张占魁), s-a născut în provincia Hebei, satul Ho Hung Yan în 1859, într-o familie de fermieri săraci. Prima artă marțială pe care a studiat-o a fost Mizong Quan. Adolescent fiind a devenit elevul lui Liu Qi Lan, un faimos maestru de Xing Yi Quan. Zhang Zhaodong s-a antrenat asiduu și a devenit, de asemenea, un renumit expert în Xing Yi Quan.
Când Zhang avea 20 de ani s-a mutat la Tien Jin unde a început să lucreze pentru poliție ca vînător de recompense. La scurt timp după aceea, maestrul Cheng Ting Hua a vizita Tianjin și a avut câteva probleme. astfel au ajuns să se cunoască Zhang Zhao Dong cu Cheng. Zhang a fost prezentat lui Dong Hai Chuan și astfel el a devenit la rîndul său un expet în Bagua Zhang.  
La începutul carierei sale didactice din Tianjin, Zhang Zhaodong a predat Xingyi Quan, apoi, treptat a predat și Bagua Zhang. Deoarece Zhang Zhaodong avea o solidă practică în Xingyi, stilul său de Bagua Zhang are în mod natural o aromă Xingyi. Zhang Zhaodong era un bărbat înalt și puternic, căruia îi plăcea să folosească posturi largi și deschise la antrenament. Forma și aplicațiile lui Bagua Zhang au fost directe, puternice și relativ simple, nu la fel de evazive în comparație cu altele din cauza forței sale și a experienței în Xing Yi Quan. 
Când Zhang avea peste 70 de ani, era bine cunoscut în toată China pentru abilitățile sale, fiind invitat frecvent în alte zone ale țării pentru a participa și a demonstra Bagua Zhang la evenimente de arte marțiale.

Zhang Zhaodong a avut mai mulți elevi faimoși, printre care Jiang Rong Qiao, Wang Shujin, Zhao Dao Xin. 

ZHAO DAO XIN

Zhang Zhao Dong împreună cu discipolul său Zhao Dao Xin

Maestrul de arte marțiale Wang Xiangzhai a predat nenumărați ucenici de-a lungul vieții, dar când vine vorba de discipoli mândri, trebuie să fie Yao Zongxun și Zhao Daoxin. În special Zhao Dao Xin, încă de când studia arta, Wang Xiangzhai îl lăuda adesea pentru că este „extrem de inteligent și va putea să învețe de îndată ce va învăța”. Cu toate acestea, în ultimii săi ani, Zhao Daoxin a negat public că Wang Xiangzhai era stăpânul său și, de asemenea, a declarat că nu a aflat nimic de la Wang Xiangzhai. Așa s-a întâmplat?

Zhao Dao Xin, al cărui nume real este Zhao Enqing, s-a născut în 1908 într-o familie de intelectuali din Tianjin. Tatăl său, Zhao Yin Tang, este un savant foarte talentat și, în același timp, îi plac și un practicant serios de arte marțiale. Enqing a fost inteligent de când era copil. Fie că învața scrierile clasice sau arte marțiale, nu o poate uita niciodată. În plus era extrem de motric, fiind foarte talentat în tot ceea ce presupunea artele marțiale sau sportul, practicînd înotul și haltere. Dar artele marțiale au fost marea sa pasiune. Familia Zhao era destul de înstărită iar Zhao Yin Tang era un apropiat al cercurilor elitiste de practicanți de arte marțiale din Tian jin. Astfel Enqing a fost introdus ca discipol al faimosului vînător de recompense Zhang Zhao Dong. 

Dovedind un interes extrem pentru artele marțiale, ce era îmbinat cu o inteligența superioară Zhao Enqing a fost apreciat extrem de mult de Zhang Zhao Dong care a inceput să investească masiv în el. Astfel Zhang Zhao dong îl introduce pe Zhao Enqing ca discipol la Wang Xiang Zhai, nimeni altul decît fondatorul sistemului Yi Quan. La rîndul său Wang Xiang Zhai a fost impresionat de Zhao En Qing foarte mult, tratîndu-l preferențial. El este cel care îi dă numele de Dao Xin (Calea Nouă) lui Zhao En Qing. 

La nici 20 de ani Zhao Dao Xin începe să participe la meciuri de Lei Tai (MMA pe platformă) reușind rezultate impresionante. La acea vreme, competiția de Lei Tai nu foloseau nici un fel de protecție iar regulile erau aproape inexistente. 

A mai studiat și Xin Yi Liu He Ba Fa cu renumitul maestru Wu Yi Hui, încercînd permanent să-și îmbunătățească nivelul, fără să se limiteze la un singur stil sau tradiție. Era permanent în căutare. A fost un inovator și o persoană ce punea pe primul loc eficiența marțială dincolo de tradiții sau cutume. Aprecia foarte mult metodele de antrenament din Boxul Occidental recunoascîndu-i valoarea în ceea ce privește tehnica de brațe și metodele de antrenament. 

YU GAO QUAN

La rîndul său, Zhao Dao Xin a avut mai mulți elevi printre care și Yu Gao Quan, un renumit expert de arte marțiale din Tianjin, cunoscut expert de Bagua Zhang și Yi Quan în China. Acesta a început să studiez Xing yi quan în 1964 sub conducerea maestrului Liu Xuerui. În același timp, a studiat și cu maestrul Chen Shifen, iar în 1966 l-a întâlnit pe maestrul Ao Shi Peng, un discipol al lui Wang Xiang Zhai, fondatorul lui Yiquan. Maestrul Ao avea cunoștințe profunde despre Yi Quan și punea un accent deosebit pe punerea în practică. În 1970 a devenit elevul lui Qiu Zhi He, un alt discipol direct al lui Zhang Zhao Dong. Acesta din urmă îl întroduce ca discipol la Zhao Dao Xin în 1975. Rămîne și studiază cu Zhao Dao Xin pînă la sfîrșitul vieții acestuia, în 1990. 

Dintre elevii maestrului Yu, reprezentativ pentru noi este Paul Rogers. Acesta a mers în 1994 în Tienjin pentru a studia acupunctura la universitatea de Medicină Tradițională Chineză, iar în 1997 devine discipolul maestrului Yu Gao Quan. 

Maestrul Yu Gao Quan împreună cu discipolul său Paul Rogers. Tienjin – China

Edit Stilul Zhang

Liang Bagua Zhang

LIANG ZHEN PU

Liang Zhen Pu s-a nascut in 12 mai 1863 in satul Hao Chia din provincia Hebei. Acesta a început studiul artelor marțiale la vîrsta de 7 cu stilul Tan Tui ( stil axat in mod special pe lovituri de picior, însăși numele se traduce prin “piciorul care zvîgnesc”), avîndu-l ca profesor pe Ching Feng Yi. Cu Ching.  La vîrsta de 13 ani  a trebuit sa plece la Beijing iar la vîrsta de 14 ani este acceptat ca elev de Dong Hai Chuan. După ce profesorul său a decedat, Liang si-a continuat studiul sub îndrumarea lui Yin Fu si Chang Ting Hua. Li Zi Ming ( elev direct al lui Liang Zhen Pu ) a spus in nenumarate rînduri ca relatiile dintre Liang si Yin Fu, Cheng Ting Hua si Liu Feng Chun erau excelente. 

Liang Zhenpu (梁振蒲) 20 Mai 1863 – 13 August 1932

Liang Zhen Pu a predat arte marțiale în mod profesionist și în același timp a deținut o afacere de garzi de corp in zona sa natala. Liang Zhen Pu a murit in data de 13 august 1932 la virsta de 69. Mormintul sau este in cimitirul Wan An, fiind plasat chiar linga mormintul lui Dong Hai Chuan.

Liang a avut doi elevi de frunte, respectiv Gou Gu Ming și Li Zi Ming. Gou a fost foarte cunoscut in rindul practicantilor de Bagua din Bei Jing, fiind considerat cel mai bun elev al lui Liang. Dupa moartea lui Liang, Gou s-a mutat împreuna cu Li Ziming, caruia i-a predat absolut tot ce învatase de la maestrul lor. 

LI ZI MING

Li Ziming [ 25 iunie 1902 – 23 ianuarie 1993] A avut o educație foarte înaltă, pe lîngă arte marțiale fiind considerat un renumit caligraf și pictor. 

În 1921, a devenit un discipolul lui Liang Zhenpu, un prieten al tatălui său. A mai studiat și cu Zhang Zhao Dong, un alt elev direct al lui Dong Hai Chuan. 

Li a atins un nivel foarte înalt de competență tehnică și atingere în toate aspectele Baguazhangului, inclusiv forme, arme, teorie și metode de luptă. Era deosebit de priceput la arta luptei, iar abilitățile sale de luptă corp la corp au crescut perceptibil de-a lungul anilor.

Li și-a dedicat viața conservării formelor Baguazhang, cercetării teoriei Baguazhang și popularizării artei. Pentru a proteja mormântul lui Dong Haichuan, pe 2 și 3 august 1980, un grup de peste 100 de practicanți Beijing Baguazhang sub conducerea lui Li Zi Ming au mutat rămășițele lui Dong, precum și tăblițele de piatră însoțitoare, în noua locație din Cimitirul Public Wanan.

Li Ziming a avut foarte mulți elevi. Dintre aceștia opt sînt considerați elevi interni, respectiv Ma Chuanxu (馬傅旭), Wang Shitong (王世通), Zhang Huasen (張華森), Zhao Dayuan (赵大元), Di Guoyang (邇)国, Sui Yunjiang (隋云江), Li Gongcheng, Wang Tong (王桐), Ling Chengyong, Zhang Quanliang, Sun Hunyan și Ma Ling.

Li Zi Ming împreună cu elevul său Di Guo Yong la mormîntul lui Dong Hai Chuan

DI GUO YONG

Di Guo Yong s-a nascut in Septembrie 1948 in provincia Hebei, fiind un renumit expert de Xing Yi Quan, Bagua Zhang din Beijing, China. Este membru al Asociației Chineze de Wushu, arbitru internațional Wushu de gradul întîi, membru al Asociației de Wushu din Beijing, avînd gradația 7 Duan acordată de către Asociația Chineză de Wushu, membru al Asociației Beijing Bagua Zhang. În 1983, Maestrul Di Guoyong a fost unul din membrii fondatori al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing, fiind numit secretar general. El a fost, de asemenea, vicepreședinte și președinte al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing. În 1990, a organizat Primele Campionate de Xing Yi Quan din întreaga China. Maestrul Di Guoyong a antrenat în numeroase instituții din China, precum Universitatea de Sport din Beijing, Universitatea de Limbi Străine din Beijing, Colegiul de Aeronautică și din străinătate, inclusiv în Romania unde a predat Xing Yi Quan și Bagua Zhang. 

In 1975 este acceptat printre cei opt elevi interni ai lui Li Zi Ming, fiind astfel la a patra generație de maeștrii de Bagua Zhang.  

În vara anului 2004 a venit în Romania la invitația elevului sau Dragos Chiric pentru a susține un seminar de Xing Yi Quan și Bagua Zhang la București. Astfel a stat în Romania timp de două luni de zile, predînd intensiv Bagua Zhang și Xing Yi Quan.

2003 Beijing. Shifu Di Guo Yong împreună cu Dragos Chiric

Edit Stilul Liang

CATEGORII

RECENT POSTS