Cu mult timp în urmă, undeva în secolul al V-lea î.e.n., trei bătrâni s-au așezat la o masă pentru a discuta despre efemeritatea vieții și despre cum s-ar putea scăpa din ciclicitatea viață-moarte. După îndelungi discuții unuia dintre ei îi veni o idee. Ceru să-i fie adus un castron cu oțet de vin negru (balsamic). Când castronul a fost pus pe masă i-a rugat pe participanții la discuție să își înmoaie degetul în castron și să spună ce gust are oțetul. Unul dintre ei, făcând o expresie specifică celui ce gustă dintr-o lămâie, spuse că oțetul este acru. Altul gustă și imediat fața i se transformă într-o grimasă de parcă băgase în gură lapte de păpădie și spuse că de fapt ar fi amar. Și ca situația să fie și mai încurcată, cel de-al treilea spuse cum că de fapt ar fi dulce.
Oare cum era posibil ca totuși să fie trei răspunsuri total diferite când toți gustaseră fix din același oțet?!
Se spune că cei trei bărbați erau Confucius, Buddha și, respectiv, Laozi, iar că expresia fiecăruia reprezintă atitudinea predominantă a filozofiei sale: confucianismul a văzut viața ca fiind acră, fiind nevoie de reguli și norme care să corecteze degenerarea oamenilor. Buddhismul a văzut viața ca fiind amară, dominată de durere și suferință din cauza atașamentului față de posesiuni și dorințe materiale. Daoismul a văzut viața ca fiind dulce datorită faptului că era perfectă în starea sa naturală.
O altă interpretare a picturii este că, din moment ce cei trei bărbați sunt adunați în jurul aceluiași castron cu oțet, cele „trei învățături” sunt una. Însă fiecare nu a făcut decât să expună învățătura diferit, în funcție de predispoziția sa.
Confucianismul a văzut viața ca fiind acră, privind oțetul ca și cum ar fi „vin acrit” și având nevoie de reguli care să corecteze degradarea morală a oamenilor, iar guvernul și poporul nu înțelegeau calea Cerului – cu un accent deosebit pe importanța familiei și a armoniei sociale, mai degrabă decât pe o sursă de valori spirituale, confucianismul este umanist, fiind un sistem filosofic care consideră secularul ca fiind sacru, considerând activitățile obișnuite ale vieții umane, în special relațiile umane, ca o manifestare a sacrului, pentru că sunt expresia naturii morale a umanității.
Buddha a trăit o viață foarte ușoară și extravagantă în copilărie și tinerețe, fiind prinț, însă pe măsură ce se apropia de treizeci de ani, a devenit conștient de toată urâțenia din lume, lucru care l-a determinat să-și părăsească palatul în căutarea iluminării. La începutul călătoriilor sale, Buddha a devenit cerșetor și a studiat filozofia, apoi a experimentat asceza timp de șase ani. Ca ultimă metodă, înainte de a se elibera, a decis să mediteze până când o să găsească iluminarea. După multă meditație, el s-a iluminat și de atunci înainte a fost cunoscut sub numele de Buddha, care înseamnă „cel trezit”. În timpul meditației sale, el a avut o viziune asupra omenirii și a ciclului de care suntem legați, concluzionând că suntem legați de ciclurile vieții și ale morții din cauza setei, a dorințelor și a ignoranței. În timpul celei dintâi predici a lui Buddha, el a proclamat cele Patru Adevăruri Nobile și a descris calea cu opt brațe care duce la eliberare. Interpretare imaginii este că buddhismul a privit oțetul ca un poluant al corpului degustătorului datorită aromei sale extreme. Astfel atașarea de gusturi, dorințe, sentimente, obiecte etc. invariabil, mai repede sau mai târziu, duce la suferință. Din acest motiv el spune că oțetul este amar, pentru că este sursa suferinței.
Daoismul vede viața ca fiind dulce deoarece este în mod fundamental perfectă în starea sa naturală. În imaginea degustătorilor de oțet, expresia lui Laozi este satisfăcută din cauza modului în care învățăturile Daoismului privesc existența. Fiecare lucru natural este intrinsec bun atâta timp cât rămâne fidel naturii sale. Această perspectivă îi permite lui Laozi să experimenteze gustul oțetului fără a-l judeca. „Ah, asta este oțet!” spune Laozi fără să judece sau să se gândească ce efect are acest gust asupra sa. Dintr-o astfel de perspectivă, gustul nu trebuie să fie dulce, acru, amar sau blând. Este pur și simplu gustul oțetului. Experimentând în mod deschis oțetul ca oțet, Laozi recunoaște și participă la armonia naturii. Deoarece acesta este chiar scopul daoismului, indiferent de gustul oțetului, experiența este experiență. Conform filozofiei Daoiste, totul provine din Dao care este atotcuprinzător, există oriunde și peste tot, deși este invizibil.
Maestrul Di Guo Yong este un renumit expert de Xing Yi Quan și Bagua Zhang din Beijing, China. Este membru al Asociației Chineze de Wushu, arbitru internațional Wushu de gradul întîi, membru al Asociației de Wushu din Beijing, avînd gradația 7 Duan acordată de către Asociația Chineză de Wushu, membru al Asociației Beijing Bagua Zhang. În 1983, Maestrul Di Guoyong a fost unul din membrii fondatori al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing, fiind numit secretar general. El a fost, de asemenea, vicepreședinte și președinte al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing. În 1990, a organizat Primele Campionate de Xing Yi Quan din întreaga China. Maestrul Di Guoyong a antrenat în numeroase instituții din China, precum Universitatea de Sport din Beijing, Universitatea de Limbi Străine din Beijing, Colegiul de Aeronautică și din străinătate, inclusiv în Romania unde a predat Xing Yi Quan și Bagua Zhang.
Maestrul Di Guo Yong
Di Guo Yong s-a nascut in Septembrie 1948 in provincia Hebei. La virsta de 15 ani incepe sa invete Kung Fu stilurile Xing Yi Quan si Shaolin Chang Quan cu maestrul Zhao Zhong. In 1973 îl intilneste pe celebrul maestru Wu Bin Lou de la care invata stilul Chuo jiao Fan Zi (Boxul picioreleor care se implinta atac continu). In 1975 este acceptat printre primii elevi ai celebrului maesteru de Bagua Zhang, Li Zi Ming, fiind astfel la a patra generație de maeștrii de Bagua Zhang. In 1981 este acceptat ca profesor de Xing Yi Quan la Universitatea din Beijing, unde preda Xing Yi timp de 7 ani. In 1988 este invitat de Federatia de Arte Marțiale din Camerun pentru un stagiu de 2 ani de Xing Yi Quan. Revenit în China începe sa antreneze elevi pentru participarea la concursurile de SanDa (lupta libera), iar rezultatele nu întîrzie să apară. Astfel in perioada 1985 – 1988 elevul sau Zhang Yan Ming cîștigă de 4 ori titlul national la Sanda. In 1987 acelasi elev cistiga titlul de campion al Asiei la Sanda. In 1997 Liu Ming Liang cîștigă sectiunea de Xing Yi din cadrul campionatului national de Wu Shu. In 1999 elevul Yang Shu Tong cistiga locul intii la campionatul national de Wu Shu la sectiunea de Xing Yi. In 2001 Un elev din Coreea de Sud cîștiga locul intii la campionatul de Wu Shu la sectiunea de Xing Yi Quan. Toate aceste rezultate aduc dovada ca maestrul Di Guo Yong este un excelent profesor atit pe varianta traditionala cit si pe varianta sportiva a Wu Shu-ului.
L-am cunoscut pe maestrul Di în ianuarie 2003, cu ocazia primei mele vizite în Beijing. Am început să studiez cu dumnealui Xing Yi Quan și Bagua Zhang, iar în vara anului 2004 am organizat un seminar de Xing Yi Quan și Bagua Zhang în Romania avîndu-l pe maestrul Di ca lector. Acesta a stat în Romania timp de două luni de zile, predînd intensiv Bagua și Xing Yi Quan.
Ianuarie 2003, Beijing, Di Guoyong Shifu împreună cu autorul
În urma discuțiilor avute cu Maestrul Di Guoyong am extras cele mai reprezentative moment din istoria marțiala a vieții sale, pe care doresc să le prezint și practicanților de arte marțiale din Romania, pe aceasta cale:
“Cînd eram copi, avînd 10, 11 ani , în China au fost ceea ce noi numim “3 ani de dezastre naturale”, iar mîncare nu era suficienta. Pe vremea aceea creșteam foarte repede. Cu toate acestea, din cauza lipsei de hrana, sanatatea mea era destul de precara. Eram foarte bolnav in acea perioada, reumatismul imi atacase intregul corp, deci eram scutit de la orele de educatie fizica. Boala mea era atat de grava incat atunci cand profesorul intra in clasa si toti se ridicau si il salutau, eu nu trebuia sa fac asta deoarecenu eram in stare! Cativa vecini le-au sugerat parintilor mei sa incerce cu acupunctura, dar era o metoada destul de scumpa pentru familia noastra (parintii mei erau batrani, fiind de condiție modestă), deci am mers la doctor doar o singura data. Cînd aveam aproximativ 13 ani, un coleg de clasă ce practica Xing Yi Quan mi-a sugerat că ar fi bine dacă aș începe să practic arte marțiale. M-a încîntat ideea și am început să învăț cîteva miscări chiar de la el.
Maestrul Zhao Zhong
Mai tarziu m-a prezentat profesorului sau, Zhao Zhong ce locuia în districtul Haidian din Beijing. De fapt am inceput cu boxul Shaolin, boxul lung de la Shaolin . Era stilul traditional, vechi, simplu si nesofisticat. Miscarile, pozitiile erau mici, mișcările erau nu prea mari, cu toate ca stilul includea, de asemeni, lovituri din săritură și alte elemente acrobatice. Am studiat acest stil cîțiva ani, apoi am inceput sa practic Xing Yi Quan. După o perioada de timp conditia mea fizica a început să se îmbunătățeasca. Scopul principal al practicarii de arte martiale a fost, pentru mine, de a ma reface, de a deveni sanatos si puternic. Am observat ca practicarea artelor martiale este intr-adevar benefica pentru conditia mea fizica si am continuat cu studierea de Xing Yi Quan. Apoi a venit Revolutia Culturala, cînd artele martiale erau interzise, dar nu mi-a pasat prea mult, am continuat să practic. Inainte de a incepe lectiile cu Zhao Zhong, acesta a cerut ca unul dintre parintii mei sa vina sa stea de vorba cu el. Nu numai ca sa se asigure ca acestia sunt de acord si sustin practicarea artelor martiale de catre copilul lor, ci si pentru a-i intalni, pentru a face cunostinta cu ei. Tatal meu a cumparat un kg de prajitri si s-a dus să se întîlnească cu maestrul Zhao. Tatalui meu ii placeau artele martiale, chiar am învățat de la el cîteva miscari pe care si el le invatatse in copilarie, cum ar fi “Wu Hua Pao” (Tunul celor 5 flori). Deci, am inceput cu boxul din Shaolin pe care l-am studiat timp de 7, 8 ani. Apoi am inceput sa studiez Xing yi quan. Zhao Zhong învățase Xing yi quan de la Liu Hua Pu, care era discipolul lui Shang Yun Xiang. Shang Yun xiang (1864 – 1937), originar din Leling, provincia Shandong în copilarie a mers la Beijing cu tatal sau, de unde a invatat boxul Gongli de la Ma Dayi.
Shang Yun Xiang (1864 – 1937)
Încrezator în cunostintele sale, l-a provocat pe Li Cunyi (un renumit expert de Xing Yi Quan), însă a fost învins cu usurinta. De atunci a inceput sa studieze Xingyiquan sub indrumarea lui Li si a devenit in scurt timp cel mai bun student al sau. De asemenea a studiat Xing Yi Quan și cu faimosul maestru Guo Yunshen, care recunocînd talentul lui Shang Yunxiang l-a invatat multe din metode sale. Sub indrumarea lui Guo Shang a pus accent in special pe dezvoltarea puterii piciorelor si in curand a devenit cunoscut ca “Buddha cu picioare de fier” (Tie Tui Fo). Shang a mostenit trei aptitudini pentru care Guo Yunshen era renumit: “Izbirea pe jumatate de pas”, “Strivind cu Dantian” si “Bastonul lung”. Shang s-a confruntat cu multi maestri renumiti in acea perioada, inclusiv Feng Luozheng (expert in lupte chinezesti si box Ba fan zi), Ma Xiu (expert in Bajiquan si sabie lunga) si altii, invangandu-i pe toti. Antrenamentele erau grele atunci. Profesorul meu s-a antrenat timp de 3 ani in San ti shi (menținerea poziției de gardă) si nimic mai mult.. Pe vremea aceea invatarea artelor martiale era diferita de cea din prezent – cand profesorul iti spunea sa stai, trebuia sa stai si nu aveai voie sa-i ceri profesorului sa-ti arate si alte miscari. Studentii nu indrazneau sa ceara. Oricum, din momentul in care Liu Huapu a inceput sa-i predea Xingyiquan maestrului Zhao Zhong, acestuia i-a trebuit doar o jumatate de an sa invete sistemul complet. Zhao Zhong ne-a spus ca in timpul iernii se antrenau purtand jachete captusite cu bumbac. Datorita cerintei Xingyi, aceea de a tine coatele pe langa corp, dupa ceva timp captuseala de bumbac a inceput sa iasa datorita frecarii constante a manecilor de corp, tocindu-se astfel materialul de dinafara. In timpul verii, in timp ce practicau San Ti Shi, pamantul din jurul lor se uda din pricina transpiratiei. Maestrul Zhao era un om deosebit si cu un caracter puternic. Dupa ce imi terminam orele de Xingyi obisnuiam sa merg in diverse parcuri din Beijing si sa urmaresc oameni care practicau arte martiale. Odata, l-a vazut pe Wu Binlou (expert in Chuojiao Fanzi) predand langa Orasul Interzis si mi-a placut stilul sau. Asta se intampla in jurul anului 1973. L-am abordat pe Wu Binlou si l-am intrebat daca era posibil sa invat de la el. Wu m-a intrebat daca am mai studiat vreodata artele martiale. Cand a auzit ca Zhao Zhong mi-a fost profesor mi-a spus ca il cunostea foarte bine si ca erau prieteni buni. Wu mi-a spus sa ii aduc un bilet de la profesorul meu (un fel de scrisoare de introducere). Cand i-am spus lui Zhao Zhong ca vroiam sa invat Chuojiao Fanzi sub indrumarea lui Wu Binlou s-a bucurat foarte tare si nu numai ca a fost de acord , dar s-a hotarat sa mearga cu mine si sa-si viziteze vechiul prieten. Am fost extrem de norocos sa-l am pe Zhao Zhong ca profesor – nu avea vederi limitate si nu considera nepotrivit ca un student al sau sa mai studieze si cu alt profesor. Astfel am inceput sa practic si Chuo Jiao Fanzi Quan cu Wu Binlou. Boxul Chuo Jiao Fanzi este o fuziune intre Chuo Jiao (o arta care foloseste o varietate de lovituri, inclusiv unele foarte solicitante din punct de vedere fizic, care cer flexibilitate si putere a picioarelor) si Boxul Fanzi (renumit pentru tehnicile sale cu mainile si idea de schimbari). Chuo Jiao este una dintre cele mai vechi arte martiale din China. Deriva din stilul de box al familiei Wen, din dinastia Song (960 – 1279).
Wu Bin Lou 1898 – 1977
Wu Binlou, originar din tinutul Xiong, provincia Hebei, a invatat inca din copilarie artele martiale de la Wei “Picioare de Fier” Zankui, un renumit maestru in Chuo Jiao Fanzi. In anii 1920 Wu a venit in Beijing, imprietenindu-se cu multi experti renumiti in arte martiale, inclusiv cu Wu Zizhen (Xingyiquan), Chen Fake (stilul Chen Taijiquan), Chan Zhenfang (Cha Quan) si altii. Wu Binlou era foarte respectat in cercurile de arte martiale din Beijing atat pentru indemanarea sa cat si pentru “Virtutea razboinicului” (Wu De). Cînd eu l-am cunoscut pe Maestrul Wu avea in jur de 70 de ani. Mergea pe bicicleta in fiecare zi pana la poarta nordica a Orasului Interzis pentru a preda arte martiale. Ajungea acolo foarte devreme inaintea tuturor. Odata am vrut sa ajung acolo inaintea lui, asa ca m-am trezit foarte devreme si am ajuns acolo inainte de ora 6 de dimineata. Era inca intuneric si am considerat ca nu ajunsese nimeni acolo. Dintr-odata am observat o persoana – Wu Binlou era deja acolo! L-am intrebat cand a venit si mi-a spus ca nu stie – nu a dormit prea bine asa ca a venit. A doua zi m-am hotarat sa ma trezesc si mai devreme – la 3 de dimineata si am ajuns in locul de antrenament la 4 AM. Eram sigur ca nu era nimeni acolo. Spre surprinderea mea Wu Binlou era deja acolo, alergand si incalzindu-se! Nu avea televizor, locuia singur (avusese trei neveste si toate murisera), asa ca dupa cina nu avea ce sa faca si mergea la culcare foarte devreme. Wu Binlou stia si Xingyiquan – era stilul Shanxi. Wu Binlou era foarte sanatos pentru varsta lui – mult mai sanatos decat alti oameni de varsta lui, probabil la fel de sanatos ca oameni cu douazeci de ani mai tineri. Bineinteles, nu era la fel de sanatos ca tinerii, adolescentii. Talia si picioarele aveau mai putina flexibilitate decat ale tinerilor, însă avea multa experienta in lupta si era un adevarat talent. Wu era foarte bun și în Boxul Di Tang Quan, un stil conceput pentru lupta la sol, iar la varsta de 60 de ani inca era capabil sa faca mai multe tumbe la rand.
26 Septembrie 1982 Maestrul Li Zi Ming alături de alți experți și de elevii săi, printre care și maestrul Di Guo Yong (rîndul de sus, al doilea de la sînga la dreapta)
Apoi, prin 1975 am fost ultimul elev intern acceptat ca discipol de maestrul Li Zi Ming. Elevii lui săi au fost in numar de 8 persoane in ordinea urmatoare: Wang Shitong, Ma Chuanxu, Sun Hongyan, Ma Ling, apoi Yang Jiacang, Wang Tong, Zhao Da Yuan si eu. In afara de acesti elevi maestrul Li a mai acceptat si alti elevi, dar nu interni. Actualmente au “aparut” foarte multi “elevi” ai maestrului Li, cu toate ca eu nu am vazut mai mult de 8 frati ( colegi de antrenament) din 1975 si pînă la decesul maestrului Li. Motivul pt care am hotarit sa studiez Bagua Zhang este urmatorul: era o zicala mai veche: Mîinile din Xing Yi Quan, picioare din Bagua Zhang, nu iti va mai fi teama de demoni daca practici Xingyi si Bagua.” . Asadar, din moment ce am invatat Xing Yi Quan mi-am dorit sa invat Bagua Zhang. Kang Ge Wu (renumit istoric și expert de Bagua Zhang) si cu mine eram foarte buni prieteni, asa ca i-am cerut sfatul, iar acesta mi-a sugerat sa invat de la Li Ziming. Nu stiam prea multe depre maestrul Li, pentru ca nu era asa de renumit pe vremea aceea. Li Ziming a devenit renumit dupa ce a fost infiintata Asociatia de Cercetare Baguazhang din Beijing si dupa ce a fost mutat mormantul lui Dong Haichuan. Îmi aduc aminte ca am participat alaturi de maestrul Li la dezhumarea lui Dong Heichuan. Ideea dezhumarii lui Dong Haichuan a fost mai intai sugerata de maestrul Li Zi Ming si Kang Gewu.
Maestrul Di Guoyong împreună cu profesorul său, Li Zi Ming, Kang Gewu și alți colegi de antrenament la mormîntului lui Dong Hai Chuan în cimitirul public Wan An (NW Beijing)
Pe vremea aceea locul unde se afla mormantul lui Dong Haichuan era undeva pe o plantatie de rosii, fiind aproape invizibil – chiar si pietrele funerare erau ingropate. Am inceput sa sapam acolo si am gasit mormantul. Se pare că fusese jefuit, deoarece cosciugul era spart și plin de noroi. În interior erau doar rămășițele lui Dong Hai Chuan și cîteva haine și nasturi. Am spălat, înumărat osemintele și apoi le-am măsurat. Acestea au fost mutate in Cimitirul Public Wan’an……..”
Cu mulți ani în urmă, cînd m-am apucat de Karate, inevitabil am început să aflu și despre condiționarea armelor naturale ale corpului pentru a fi din ce în ce mai eficiente într-o confruntare cu mîinile goale. Se spunea pe acea vreme că lucrul la Makiwara era esențial pentru a avea un Karate puternic. Acest instrument consta într-o scîndură ce se înfigea în pămînt astfel încît să aibă aproximativ aceeași înalțime cu practicantul. În partea superioară se puneau niște paie (sau mai modern un cauciuc) peste care se înfășura în mod tradițional o frînghie, ce la origine era făcută din paie de orez, în care urma să aplici lovituri cu diversele arme ale corpului.
Yoshitake Funakoshi antrenîndu-se la Makiwara.
Ei bine, vă închipuiți că pe măsură ce numărul de lovituri sau forța de lovire creștea durerea devenea mai intensă. În funcție de rîvnă și de ardoare puteai să lovești pînă ce ți se lua pielea de pe monturi și implicit trebuia să te oprești. Dar cine avea urme și calus mai mare era cel mai “tare” din clubul de karate. Nu ne spunea nimeni de efectele adverse ale acestei practici și cum că de fapt nu era chiar aceasta metoda cea mai bună de exersare.
După mai mulți ani de practică de acest gen, am intrat în posesia unui material video cu Morio Higaonna intitulat chiar “Makiwara Training”. În acel material pe lîngă nenumăratele metode de cum trebuie să te antrenezi, chiar de la început mastrul Higaonna ne explica cum că ar trebuie să ne dăm pe mîini cu o anumită soluție care ar trebui să prevină traumatismele și degenerarea articulațiilor. Dar ce era și din ce se făcea respectiva soluție nu se menționa. Oricum era prima oră cînd auzeam că de fapt pentru acest tip de antrenament este OBLIGATORIU să folosești acest gen de medicament de uz extern.
Morio Higaonna exersînd la Makiwara.
Am început să fac cercetări și după mult timp de căutări (pe vremea acea internetul era ceva extrem de rar) am aflat cum că este vorba de o soluție miraculoasă ce se numește Die Da Jow. Acesta era folosită de sute de ani în China pentru a trata traumatismele osoase în mod special. Tot de aici i se trage și numele, care s-ar traduce aproximativ ca “alcool pentru traumatisme și lovituri”. Dacă ne uităm puțin în cărțile de Medicină Tradițională Chinezească (TCM) o să vedem că respectiva soluție era recomandată acolo unde aveam ceea ce în TCM se numește “Stază de sînge” ca urmare a accidentărilor traumatice. Deci, care va să zică de fapt noi practic ne auto-traumatizam în vederea obținerii unor arme redutabile dar de fapt nu reușeam decît să ne facem pe termen lung foarte rău. Concluzia a fost una simplă: nu ai Die Da Jow, atunci mai bine nu lucra la makiwara.
Dar de fapt Die Da Jow nu era recomandată doar practicanților de arte marțiale. La origine această rețetă era recomandată tuturor celor care aveau vînătăi, staze de sînge sau de Qi și umflături ca urmare a unor traumatisme. Aceste traumatisme cauzează umflături, învinețiri, blocarea articulațiilor și dureri în zona traumatizată. Formula are ca principal scop dizolvarea cheagurilor, dispersarea stazelor de Qi, învigorearea sîngelui și ceva ce alte “alifi” și “unguente” de prin farmaciile alopate nu fac, respectiv favorizează și ajută la generarea de tesuturi noi. Practic ajută la o mai rapidă refacerea zonelor lezate. Aplicabilitatea acestui medicament tradițional este recomandat tuturor ce au o afecțiune ce intră sub umbrela termenului de artrită. Acesta se referă la o boală care afectează articulația osoasă – practic zona în care două oase se întâlnesc pentru a crea o articulație, cum ar fi articulația cotului, de exemplu.
Așa se explică de fapt de ce vechii practicanți de Karate și Kung Fu foloseau această soluție. Pentru că pe deoparte asigura refacerea rapidă a zonelor afectate de repetatele lovituri cît și adiția de țesut nou, calus ce avea ca rol de a face “armele naturale” mai rezistente și mai dure.
Bruce Lee și armele sale
De fapt, această soluție de uz extern este recomandată tuturor practicanților de arte marțiale și nu numai ce se lovesc și traumatizează în mod repetat pentru o mai rapidă refacere. Indiferent că vorbim de Karate, Wing Chun, BJJ, Arnis sau MMA, Die Da Jow este un excelent remediu. Cît despre cei ce practică în mod special condiționarea armelor pentru impact, precum Muai Thai, Karare, Wing Chun, Karate, Wushu Sanda, Bagua Zhang, Xing Yi Quan etc este obligatoriu folosirea acestei soluții dacă doresc ca la bătrînețe să își mai poată folosi articulațiile și membrele.
Cu mai mulți ani în urmă am fost la un seminar cu Sifu/ Guro Daniel Inosanto în Germania. Un prieten ce locuia în Germania de ceva timp, mi-a spus că la acea vreme, că anual avea loc un seminar susținut de maestrul Inosanto, undeva aproape de Frankfurt, respectiv în Speyer. Cum la acel moment practicam Wing Chun și FMA am spus că ar fi o ocazie foarte bună să-l întîlnesc pe omul care reușise să integreze aceste sisteme marțiale. M-am urcat în avion și în 5 ore eram la sala unde avea loc seminarul. Primul lucru care m-a impresionat a fost numărul extrem de mare al participanților. Erau undeva în jur de 300 de persoane. Seminarul nu era foarte ieftin (cel puțin pentru o persoană din Romania). Al doilea lucru pe care l-am remarcat a fost media de vîrstă a celor prezenți. Mă așteptam să găsesc foarte mulți tineri în primul rînd, iar acolo media era în jur de 40 de ani. Foarte mulți practicanți cu părul grizonat. Acest lucru spune ceva despre calitatea fenomentului. Erau oameni ce practicau de foarte mulți ani sub tutela lui Sifu Inosanto. Însăși organizatorul acestui seminar, dl. Udo Muller ce studiază sub tutela Academiei Inosanto încă din 1983, era trecut binișor de 50 de ani la acel moment. Sifu Inosanto îl avea ca asistent pe dl Joel Clark împreună cu care a susținut tot seminarul. Fiind un număr așa de mare de participanți nu s-a pus problema ca Sifu Inosanto să poată să treacă pe la fiecare practicant. Se forma un cerc de jur împrejurul lor, cu primele rînduri stînd jos, pentru ca toată lumea să poată vede. Sifu Inosanto explica o tehnică cu 3-4 varninate apoi practicanții se răspîdeau în toată sala practicînd fiecare ceea ce a înțeles. Printre multele tehnici arătate în timpul acestui seminar, Sifu Inosanto povestea multe lucruri ce aveau legătură fie cu tehnicile în sine, fie cu originea artelor marțiale din care acestea proveneau. Tenatica seminarului a fost compusă din 3 capitole distincte, respectiv Jeet Kune Do, Filipino Martial Arts și ceva elemente de Sialt. Din acel moment am participat la toate seminariile susținute de Shifu Inosanto în Europa.
2015 Speyer, Germania
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost partea de Jeet Kune Do. Shifu Inosanto a pornit de la ceea ce Bruce Lee a predat între anii 1964 și 1972, fără să se limiteze la acest curriculum. În decursul anilor, intrînd în contact cu alte sisteme marțiale, Shifu Inosanto a preluat toate elementele ce s-au dovedit utile pentru a ține pasul cu schimbările tehnico tactice ce au apărut în ultimii ani. Trebuie să recunoaștem că apariția MMA a schimbat într-o măsură majoră repertoriul tehnic al celor interesați de un sistem de luptă care să facă față situațiilor complexe ce pot să apară într-o confruntare stradală. Multe voci au spus că Shifu Inosanto s-a depărtat de ceea ce Bruce Lee a predat. Eu cred că de fapt nu s-a depărtat, ci a aplicat ceea ce de fapt Bruce Lee a spus foarte clar: “Absorb what is useful. Reject what is useless. Add what is essentially your own.” Cînd vorbim despre luptă, trebuie să vorbim despre eficiență, nu despre tradiție. Tradiția este importantă, să știm care ne sînt rădăcinile, înaintașii, dar nu este mai importantă decît rezultatul luptei. Fiecare fondator de sistem de fapt asta a intenționat să facă, un nou sistem marțial adaptat cerințelor vremurilor sale. Iar Shifu Inosanto a înțeles perfect acest lucru. În Academia de Arte Martiale Inosanto nu se predă doar Jeet Kune Do sau Arnis. Erik Pauson, multiplu campion de Shooto Wrestling predă acest sistem mixt de arte marțiale în cadrul academiei. Jean Jacques Machado predă Brazilian Ju Jutsu. Și acestea sînt doar trei exemple. Shifu Inosanto a fost un promotor al tuturor experților pe care i-a întîlnit. Îmi aduc aminte că în timpul unui seminar, atunci cînd se preda secțiunea de Trapping Hands din JKD acesta a spus : “If you are interested in Trapping Hands, I recommend you go to Sifu Francis Fong. He is much better than me at Traping Hands!“! Cîți maeștri care țineau un seminar în fața a peste 200 de oameni ați auzit spunînd așa ceva?! Să spună despre un alt maestru că este mult mai bun decît el! Shifu Inosanto este un exemplu de modestie.
Autorul împreună cu Shifu Dan Inosanto 2018 Roma.
După mai multe seminarii cu Shifu Inosanto la care am participat, m-am hotărît să fac un pas mai departe în acest organizație. Astfel, în timpul seminarului de instructori de la Roma din Februarie 2017 am susținut testul pentru instructori în fața lui Shifu Inosanto. Testul a constat în trei capitole distincte, respectiv Jun Fan Kick Boxing, Jun Fan Trapping Hands și Filipino Martial Arts. 16 ore de seminar pentru instructori, 10 ore de seminar public, apoi a venit evaluarea. Mulțumită anilor de arte marțiale pe care îi aveam în spate și a faptului că m-am pregătit intens pentru acea evaluare am reușit să trec cu bine examenul. Două luni mai tîrziu am primit diplomele de Instructor în Jun Fan Gong Fu / Jeet Kune Do și Filipino Martial Arts de la Academia de Arte Martiale Inosanto – Inosanto International Martial Art Instructor Association. A fi certificat de Shifu Inosanto este o onoare dar și o obligație. Este precum o promisiune că vei face toate eforturile necesare pentru a duce mai departe aceste învățături și aceste principii. Pînă la urmă Jeet Kune Do nu este un stil de arte marțiale. Este mai degrabă o filosofie a acestora. Filosofie ce a fost promovată inițial de nimeni altul decît Bruce Lee.
Februarie 2019, Roma – Grupul de practicanți din Asociatia Martial Essence împreună cu Shifu / Guro Inosanto
Wang Mao Zhai (1862 – 1940), era din satul Dawuguan, Chengguoxiang regiunea Yexian, acum cunoscut sub numele de Laizhou (EX), din provincia Shandong. Când era tânăr, a plecat la Beijing, am lucrat și am învățat afaceri într-o companie de materiale de construcții. Mai târziu și-a deschis propriul magazin cu materiale de construcții în zona Beijingului
Cînd era tînăr, Wang Mao Zhai era un om puternic și a învățat câteva stiluri “externe” de Kung Fu. Ulterior l-a cunoscut pe Wu Quan You (elev al lui Yang Lu Chan și fondatorul stilului Wu), studiind Taiji Quan cu acesta. Se spune că Wang Mao Zhai a fost printre primii 3 elevi interni ai lui Wu Quan You.
Cînd Wu Quan Yun a trecut în neființă, ca discipoli interni, Wang Mao Zhai și Wu Jian Quan au rămas să predea în continuare Taiji Quan. Ulterior, în 1928 Wu Jien Quan s-a mutat în Shanghai unde a predat Taiji Quan în celebra Academie de Kung fu numită Jing Wu, iar Wang Maozhai a rămas la Beijing unde a predat în continuare stilul Wu de Taiji Quan. Așa a apărut expresia “În Sud Wu, în Nord Wang”
Taiji Quan în Taimiao
În 1930 Wang a pus bazele asociației de taiji quan intitulată Beiping Taimiao Taijiquan (北平太庙太极拳研究会). Taimiao era templul în care familia imperială făcea ceremonii în memoria strămoșilor lor. Ulterior a devenit un parc public după fondarea primei Republicii. Acest loc de practică a devenit extrem de celebru, iar numărul practicanților depășea adesea 100 de persoane. Aceasta a fost cea mai mare organizație Taijiquan din Nordul Chinei la acea vreme.
Unul din principalii discipoli al lui Wang Mao Zhai, Yang Yuting, preda în majoritatea orelor publice, iar Wang a predat studenților mai avansați. Wang a devenit foarte faimos în acea perioadă. Mulți oameni au învățat alături de el și mulți oameni au venit să-l provoace. Wang, nu au pierdut niciodată o luptă.
Wang Mao Zhai a fost o persoană foarte modestă, cinstită și extrem de loială. El și-a respectat foarte mult maestrul și i-a ajutat familia acestuia ori de cîte ori se confruntau cu momente dificile. Prestigiu lui Wang Mao Zhai a ajuns atît de mare încât mulți din comunitatea practicanților de artă marțiale, inclusiv discipolii săi, au sugerat că ar fi normal și natural ca maestrul Wang să iasă din grupul Wu pentru a-și forma propriul grup. La aceasta, el a răspuns întotdeauna „Niciodată nu aș face asta. Profesorul meu Quan You și fratele meu în Kung Fu, Wu Jien Quan predau Taiji Quan ca și principală activitate profesională, pe cînd eu am propria mea afacere. Dacă ar fi să promovăm pe cineva, ar trebui să fie familia Wu”. Se știa că este extrem de răbdător cu studenții săi și nu era conservator în predarea. Din anii 1920, în special în anii 1930, a fost cel mai faimos maestru Taijiquan din Nordul Chinei.
Wang Maozhai practicînd Tui Shou
Wang Maozhai s-a stins din viață în 1940. Deși avea 78 de ani cînd a murit se spune că a murit mult mai devreme decât ar fi trebuit, iar motivul real a fost pierderea bruscă a fiului său preferat într-un accident. Tragedia i-a provocat albirea completă a părul și bărbii în doar câteva zile.Wang Maozhai avea mulți discipoli interni. Majoritatea se află în Beijing și în nordul Chinei. Unii se află în zona satului său natal. Unii dintre discipolii celebri elevi sînt Peng Guangyi (彭广义), Peng Renxuan（彭仁轩), Zhao Tiean (赵铁庵), Yang Yuting (杨禹廷), Liu Guangdou (刘光斗) etc. Yang Yuting este cel mai cunoscut în comunitatea practicanților de arte marțiale.
