Taiji Quan este un stil de Kung Fu din Nordul Chinei, ce s-a raspîndit extrem de mult pe tot globul  si aceasta se datorează în primul rînd efectelor sale curative, nicidecum pentru marțialitatea sistemului. 

De ce Taiji quan

Dupa o zi la birou, de stres si fara activitate fizica, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este miscarea fizica. Taiji Quan este un tip de activitate fizica aeroba ce nu are efecte secundare si care iti activeaza toate functiile corpului. Pe linga efectele fiziologice benefice oferite de aceasta pracitica, Taiji Quan este si un sistem martial, iar aceasta inseamna ca practicantii sint invatati cum sa faca fata unui conflict. Cursurile noastre sint axate pe practica martiala si autoaparare fără a exclude însă partea curativă. Taiji Quan este o arta martiala ce poate fi practicata atita timp cît puteti sa stati in picioare si sa va deplasati. Nu are limita de virsta!

 

Originile Taiji Quan

Exista mai mult teorii cu privire la originile Taiji Quan-ului. Unele dintre ele fiind mai repede doar niste legende. Ceea ce se poate demonstra pe baza dovezilor istorice este ca la originea Taiji Quan sta un ofiter de armata, pe numele sau Chen Wang Ting. In Manualul Familiei Chen (Chen Si Jia Pu) se spunea ca Chen Wang Ting (1597-1664) era creatorul Stilului Chen de Taiji Quan, a formelor cu mina libera, sabia lata si sulita. In conformitate cu Analele Provinciei Wen, Chen Wang Ting a fost ofiter in Provincia Shantung din 1618 pina in 1621, iar in 1641 era comandantul garnizoanei Provinciei Wen. Dincolo de acest personaj, toate teoriile cu privire la originea Taiji Quan nu sint nimic altceva decit simple legende.

Chen Wang Ting era un membru de seama al familiei Chen, ce locuia inca de la 1374 in provincia Henan, localitatea Chang Yang Cun. Datorita numarului mare de membrii ai familiei Chen si a faptului ca erau faimosi pentru artele martiale, localitatea a incepu sa fie cunoscuta sub numele de Chen Jia Gou. Chen Wang Ting se pare ca este cel ce a ordonat metodica si tehnicile ce erau practicate de familia sa, fiind cel ce a conceput si primele forme (Taolu), respectiv forma lunga de 108 miscari si Pao Chui (Boxul tunului). Tot lui ii sint atribuite introducerea de aspecte filosofice, precum teoria Yin Yang, pentru a explica natura subtila a artei martiale pe care o sintetiza.

Cinci generatii mai tirziu, un alt membru al familiei Chen, Changxing (1771 – 1853) a facut o noua sinteza a tuturor formelor individuale de antrenament  concepind doua Taolu (forme) care sa contina toate elementele tehnice din formele anterioare lui. Aceste doua forme vor fi cunoscute ca “Lao Jia” (forma veche) si au numele de Yi Lu (primul drum, ruta) si Er Lu (al doilea drum). Er Lu este cunoscut mai adesea sub denumirea de Pao Chui. Si tot el este cel care rupe traditia familie, respectiv ca arta sa fie transmisa doar membrilor familie. Astfel, el il accepta ca elev pe Yang Luchan (1799 – 1871), care devine primul om ce nu era din familia Chen si care a studiat Taiji Quan. Al doilea om ce a studiat arta familiei Chen fara sa fie membru al familiei a fost  Wu Yu-hsiang (武禹襄; 1812–1880). Acesta a fost initial elev al lui Yang Luchan si ulterior a studiat cu Chen Qingping ( 1795–1868).

Acesta este momentul in care arta martiala a familiei Chen a devenit cunoscuta in intreaga China.

Datorita abilitatilor sale de lupta si a unor circumstante favorabile, Yang Luchan a devenit instructorul de arte martiale a garzii imperiale. Aceasta pozitie era rezervata doar celor mai puternici luptatori din China. Faima sa a devenit de neimaginat. Sa predai celor din garda imperiala era dovada suprema a iscusintei in arte martiale, deoarece fiecare membru al garzii era la rindul sau un expert in arte martiale. Printre numerosii elevi pe care i-a avut aici, pe noi ne intereseaza un tinar ofiter al garzii imperiale pe numele sau Wu Quanyu. Acesta s-a distins ca fiind cel mai bun elev al lui Yang Luchan dintre membrii garzii imperiale. La rindul sau a avut mai multi elevi, iar cel mai faimos a fost fiul sau, Wu Jian Quan. Acesta este cel care a rafinat ceea ce a învățat de la tatăl sau si a sintetizat stilul Wu (manchurian) de Taiji Quan. In 1928 Wu Jian Quan se muta cu întreaga familie la Shanhai, unde, împreuna cu faimosul Yang Chen Fu, predau Taiji Qaun in cadrul academiei Jing Wu.

In 1937 Wu Jian Quan se muta in Hong Kong pentru a preda Taiji Quan. Aici il intilneste pe Cheng Wing Kong (1903–1967) ce era elevul nepotului sau, Chiu Sau Chien (1901 – 1964). Este important de mentionat faptul ca Cheng Wing Kong a fost acceptat ca elev intern (tú​dì) al lui Wu Jianquan, astfel a avut parte de o transmisie completa a artei. Cheng Wing Kong a fost un om de afaceri înstărit, iar Taiji Quan a fost pentru el o practica personala, nefiind interesat de obținerea de venituri din aceasta arta. A avut mai multi elevi atit în Hong Kong cit si in Guanzhou, Singapore sau Kuala Lumpur. Taiji Quan-ul maestrului Cheng este orientat spre lupta, pastrind ca principal scop eficienta martiala.

Unul dintre elevii acestuia a fost Long Wei De, la rindul sau un bogat om de afaceri din Malaesia, ce a inceput sa studieze cu Cheng Wing Kong de pe vremea cind era student in Hong Kong. Dupa ce a terminat universitatea si s-a reintors in Malaezia, este cel care-l invita pe maestrul Cheng sa predea Taiji Quan in Kuala Lumpur. Astfel in 1962 Cheng Wing Kong se muta in Malaezia pentru 5 ani, avind numerosi elevi si  promovind, astfel, Wu Taiji Quan in regiune. Dupa ce maestrul Cheng Wing Kong se intoarce la Hong Kong, maestrul Long Wei De continua sa predea Taiji Quan. Aceasta este linia noastra de Wu Tai Ji Quan.

Taiji QUAN – Arta Martiala

Taiji Quan a este, inainte de toate, o arta martiala. Iar acest lucru a fost dovedit in istoria Chinei atunci cind Yang Lu Chan a fost numit instructorul de arte martiale al gărzilor imperiale sau atunci cind Wu Jian Quan a fost solicitat sa predea arte martiale Corpului 12 de Garzi de Corp a Presedintelui noii Republici Chineze sau in faimoasa Academie de Arte Martiale Jing Wu. Aceste unitati erau faimoase in intreaga tara, iar a fi instructor de arte martiale era dovada clara a indeminarii.

Taiji Quan este caracterizat de 13 principii, impartite in Wu Xing (cele cinci elemente) si Bagua (cele 8 trigrame). Aceste 13 principii sint combinate in 37 de tehnici de baza, care formeaza curriculum Taiji Quan-ului. Fiecare tehnica are una sau mai multe posibile aplicatii martiale. De regula, oricare tehnica din cele 37 are 3 aplicatii. Shuai – Aruncari; Qinna – tehnici articulare; Da – Lovituri. Exista si exceptii, unele tehnici avind mai putine aplicati, iar altele mai multe. Wu Xing Quan

Un aspect foarte important in Taiji Quan este Tui Shou, impingerea miinilor. Aici se invata toate cele 13 principii enuntate mai sus. Tot in Tui Shou se exerseaza aplicatiile celor 37 de tehnici. Fara Tui Shou nu putem spune ca facem Taiji Quan. Tui Shou este esenta Taiji Quan-ului ca si arta martiala.

Metode de Tui Shou din stilul Wu Taiji Quan

1. Cross over the elbow
2. Erect elbow
3. Flat elbow
4. Crossing hands
5. Winding as high as top of the head
6. Winding over the top of the head
7. Brush the Knee
8. Lifting the handle of the kettle
9. Minor entwining of the wrist
10. Major entwining of the wrist
11. External adhering of the elbow
12. Internal adhering of the elbow
13. Up & Down

Dupa ce s-au insusit acest Forme de Baza de Tui Shou se trece la studiul celor 37 de tehnici executate in Tui Shou. Dupa cum am spus si mai sus, foarte importante sint cele13 principii. Fara ele, Taiji Quan de fapt nu exista. Fie devine o arta martiala ca oricare alta, fie se transforma doar in Qi Gong, pierzind toate atributele de arta martiala.