Artele Marțiale Filipineze (Filipino Martial Arts/ F.M.A.) sînt metode și tehnici de luptă specifice poporului filipinez. Aceste sînt preponderent axate pe folosirea armelor, precum bastonul, macheta, cuțitul, fără însă să se limiteze exclusiv la folosirea armelor.
FMA s-au dezvoltat în timp, înglobînd tehnici și metode din mai multe surse. Cea mai mare influență, sau aport tehnic la formarea FMA sînt tehnicile de sabie spaniolă. Acestea s-au combinat cu alte tehnici și metode ce au ajuns să fie practicate în arhipelagul filipinez, formînd astăzi un corp de practici distinct de sistemele din care și-a preluat repertoriul tehnic.
În timp s-au cristalizat mai multe stiluri de FMA. Dintre acestea, asociația noastră promovează sistemul cunoscut sub denumirea de Balintawak Arnis. În rîndurile de mai jos puteți citi pe scurt istoria acestui sistem.
Balintawak Arnis
Cea mai veche inregistrare a unei asociatii de arte martiale filipineze dateaza din 14 august 1920, anul in care Asociatia Labangon Fencing (Labangon Fencing Association) a fost fondata de catre Lorenzo Saavedra (1852? – 1944). Aceasta prima forma de asociere era mai mult o adunare formata din mai multi prieteni ce aveau ca interes comun artele martiale. Antrenamentele erau conduse de membrii familiei Saavedra, respectiv Lorenzo, Teodoro si Federico Saavedras. Numele clubului se datoreaza faptului ca maestrii clubului locuiau in Labangon, un cartier din orasul Cebu. Interesant este de sesizat faptul ca s-a ales cuvintul fencing (scrima).
Lorenzo Saavedra este o figura marcanta in ceea ce priveste artele martiale filipineze. Foarte multe stiluri care au ajuns pina in zilele noastre sunt conectate sub o forma sau alta cu el. Pe cind avea 20 de ani a fost trimis in puscarie pe motiv ca ar fi colaborat cu Katipunan ( organizatie revolutionara din Filipine fondata in 1892 la Manila, al carui principal scop era obtinerea independentei printr-o revolutie). In interiorul inchisorii a avut ocazia sa intilneasca un cetatean francez, al carui nume nu s-a pastrat si cu care s-a imprietenit. In timp, s-a dovedit ca acesta era un maestru in lupta cu cutitul si cu bastonul conform cu metodele frantuzesti. Cit timp au stat in puscarie, Lorenzo a invatat aceste metode de la maestrul francez. Aceasta ar putea fi o explicatie de ce actualul Baraw Sugbo (Arnes Diablo), care isi are originea tot in sistemul de lupta al familiei Saavedra, nu seamana cu alte sisteme de lupta cu cutitul din Filipine. La initiativa membrilor familiei Saavedra de a forma o organizatie mai mare care sa studieze si sa reuneasca mai multe sisteme de arte martiale locale, apare in 11 Ianuarie 1932 Asociatia Doce Pares. Printre membrii acestei organizatii putem aminti nume celebre ale Arnis-ului: Lorenzo, Doring, Federico Saavedra, Eulogio Canete, Venancio Bacon (1912 – 1981), Filemon Canete, Vicente Atillo si Delfin Lopez (1917 – 1964). In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, datorita activitatii de gherila desfasurata de membrii familiei Saavedra, acestia au fost vinati de trupele de ocupatie japoneze si ucisi, iar conducerea organizatiei Doce Pares a fost preluata de familia Canete si care o detine pina in zilele noastre.
Venancio (Anciong) Bacon s-a desprins in anii ‘50 de miscarea Doce Pares pentru a consolida si conserva natura originala a artei martiale ARNIS. Acest lucru se datoreaza in principal tendintelor de adaptare la sport din alte sisteme/ stiluri de Arnis. Venancio Bacon era un traditionalist si un luptator celebru, care nu a vazut cu ochi buni modificarea artelor martiale pentru a fi folosite ca sport in detrimentul eficientei martiale.
Venancio “Anciong” Bacon (1912 – 1981) reprezinta o figura legendara pentru Arnis/Eskrima si unul dintre cei mai influenti maestri din istoria artelor martiale din Filipine. Nascut in Carcar, Cebu, pe 15 Octombrie 1912, acesta si-a inceput pregatirea in 1920 in cadrul Clubului Labangon Fencing, invatind stilul Corto Linear de la Lorenzo Saavedra. Pe langa Arnis, Bacon a studiat Box, Dumog si Ju Jutsu. O strinsa prietenie s-a legat intre el si faimosul Doring Saavedra, nepotul lui Lorenzo. Doring este considerat cel mai feroce si abil luptator de Arnis al vremurilor sale. Se spune ca in timpul ocupatiei japoneze ar fi taiat mai mult de 100 de capete ale soldatilor japonezi. Acest fapt i-a adus atit faima cit si moartea. Japonezii, disperati de activitatea acestuia au pus un premiu urias pe capul lui, reusind sa-l captureze si sa-l execute in curtea Scolii Elementare Basak din orasul Cebu. In anul 1933 s-a deschis Clubul Doce Pares, constituit din 3 Saavedra eskrimadors si 9 din familia Canete. Alti 12 membri au fost antrenati la scurt timp dupa aceasta, formindu-se o echipa de 24 de membri. Bacon a fost unul dintre cei 24. Stilul lui Bacon era o directa reflexie a tehnicilor invatate de la Lorenzo, dar totodata si a propriei sale constitutii. Inalt de doar 1,61m si avind o greutate de doar 54 de kg, Bacon nu se putea baza pe forta sau marime pentru a-si invinge adversarii. Corto Linear invatat de la Lorenzo se pare ca se potrivea perfect pentru Bacon, permitindu-i acestuia sa intre aproape de adversar si sa loveasca din interiorul razei de actiune a adversarului. Era renumit pentru viteza, precizie si abilitatea de as dezechilibra adversarii, nepermitindu-le sa-l loveasca. Metodele sale de predare erau de asemenea o reflexie a viziunii sale cu privire la lupta, dorind ca el si elevii sai sa fie permanent pregatiti pentru o lupta brutala fara reguli si compromisuri. Erau vremuri foarte dure, iar luptele pe viata si moarte erau ceva la ordinea zilei. Vincente “Inting” Carin din Doce Pares a fost atacat de mai multi agresori, a fost grav ranit, insa a reusit sa ii raneasca mortal pe doi dintre atacatori. Delfin Lopes a fost injunghiat pe la spate in timp ce se afla in multime in Calamba Cemetarz. Venancio Bacon a fost prins intr-o ambuscada in intuneric in timp ce se indrepta spre casa sa din Labangon, ucigindu-si atacatorul in lupta. In 1952, satul de disputele politice din Clubul Doce Pares, Anciong Bacon a decis sa paraseasca clubul pentru a-si deschide propriul club, alaturi de Vincente “Inting” Atillo, Delfin Lopez, Jesus Cui,“ Timor” Maranga, Lorenzo Gonzales, Isidro Bardilas, Andres Olaibar, si altii. Noul club a inceput antrenamentul in curtea unui magazin de ceasuri detinut de catre unul dintre studentii lui Venancio Bacon. Magazinul se afla pe o strada laterala din Colon, numita Balintawak. Astfel, numele clubului a fost Balintawak Self Defense Club. Venancio Bacon moare in 1981 la 69 de ani, iar Balintawak Arnis este mostenirea lasata de el acestei lumi. Printre elevii sai cei mai de seama putem sa enumeram pe Teofilo Velez, Jose Villasin, Timoteo Maranga, Vicente Atillo, Jose Go si altii. O parte dintre elevii lui Teofilo Velez s-au antrenat de asemenea cu Bacon, printre care ii amintim pe Eduardo Velez, Bobby Taboada, Pecito Velez. In Romania, acest stil este practicat in cadrul Clubului Martial Essence, care este sub directa indrumare a maestrilor Oliver Gabato Mag-uyon si GM Eduardo Velez. Amindoi au fost elevi directi ai lui Teofilo Velez, iar Eduardo Velez a studia si cu Venancio Bacon. Stilul Balintawak Arnis se caracterizeaza prin folosirea unui singur baston, in distanta medie si mica. Miscarile sunt precise, puternice, rapide si necesita un control perfect. Dincolo de a se axa preponderent pe baston, in Balintawak se folosesc lovituri de pumn, cot, genunchi, cutit, dezechilibrari si alte metode “neortodoxe” de lupta. Balintawak nu este un sistem sportiv, fiind destinat luptei fara compromis, reguli si retineri. Metodele de antrenament sunt adesea dureroase, iar aceasta face ca stilul sa nu fie practicat la o scara larga.