I am Grandmaster Oliver G. Maguyon, a Civil Engineer by profession and currently residing in Winnipeg, Manitoba, Canada. I started my Arnis/Eskrima carrier when I was 9 years old, which was in 1971 under the supervision of our late Grandmaster Teofilo Velez, the late Grandmaster Pachito Velez, the late Grandmaster Eduardo Velez and Grandmaster Ramon Franco “Monie” Velez. Our Club’s name then was Balintawak International but was changed to Teovel’s Balintawak Self Defense Club. Aside from our main club, we have our satellite club located at Caballes Compound, Barangay Guadalupe, Cebu City in a small open area owned by the Obrador Family and was later transferred to our own place at the same compound. My first instructor was Grandmaster Bobby Taboada who taught me the 12 basic strikes, power strikes, basic defense and offense and the basic 5 groupings. We also practiced Combat Judo and Knife Fighting defense which was checked by the Velez brothers from time to time.
The club was very active with the demonstrations whenever the club was invited. When Grandmaster Bobby Taboada went to New Zealand with his student Peter Bull, I continued with my carrier directly with the Velez brothers and checked by their father Grandmaster Teofilo Velez. I had a rigid training with the Velez brothers who taught me different skills and techniques, the method of proper teaching and the Teovel’s Balintawak curriculum. Many years later we decided to change the name of the club to WORLD ORIGINAL TEOVEL’S BALINTAWAK ARNIS GROUP (WOTBAG). We practiced the system seriously for long years until SGM Pacito Velez, GM Ramon Franco Velez, GM Eduardo Velez and WOTBAG President Dr. Evencio “Ben” Marapao Sr. promoted me to the rank of MASTER INSTRUCTOR on December 16, 2008. We continued to teach the Teovel’s Balintawak System to local enthusiasts and foreigners who love arnis/eskrima. We continue in reviewing all the past and present skills and techniques to maintain Speed, Timing, Accuracy, Flexibility, Reflexes and Power. In the year 2019 I was promoted by the pillars of WOTBAG – World Original Teovel’s Balintawak Arnis Group, namely SGM Pacito Velez, GM Ramon Franco Velez and GM Eduardo Velez as one of their Grandmasters and was later elected as President of the Club. Until now we continue to practice for advancement and further development of the system and share it to those who wants to learn more about the Teovel’s Balintawak System.
GM Bobby Taboada & GM Oliver Maguyon
This material was published with the consent of GM Oliver Maguyon and can be found in its original form on this website:
Pangamot (Cebuano), Suntukan (Tagalo), sau modernul termen Panantukan, sînt cuvinte ce desemnează partea de luptă fără arme, cunoscut și sub numele de Filipino Dirty Boxing, este componenta de luptă fără arme a artelor marțiale filipineze, fiind o formă eficientă și brutală de autoapărare. Dezvoltat în stradă și influențat de boxul occidental, boxul thailandez și alte metode de luptă de sorginte chinezească, Pangamot păstrează spiritul luptelor reale, neîngrădite de reguli sportive.
Spre deosebire de boxul clasic, Pangamot implică o gamă largă de tehnici neconvenționale: lovituri cu pumnul din unghiuri neașteptate, lovituri de cot, cap, lovituri cu umărul și distrugeri de membre (limb destructions). Arnisador-ul (practicantul de Arnis) folosește întregul corp ca armă, profitând de orice contact pentru a dezechilibra, controla sau neutraliza adversarul.
Pangamot este adesea integrat în sistemele mai mari de Arnis și este folosit atât în antrenamentele de autoapărare civilă, cât și în pregătirea unor unități militare și de forțe speciale. În esență, Panantukan nu este un sport, ci o metodă realistă de supraviețuire în confruntări stradale.
Cu o estetică simplă dar eficientă, Pangamot reflectă ingeniozitatea și pragmatismul războinicului filipinez – o artă tăcută, dar extrem de eficientă, deoarece în Pangamot nu este despre spectaculozitate, este despre eficiență. Este o moștenire a spiritului filipinez de supraviețuire și adaptabilitate.
Dan Inosanto și Panantukan – adaptarea modernă a unei arte tradiționale
Dan Inosanto este una dintre cele mai influente figuri în promovarea artelor marțiale filipineze la nivel internațional. Elev direct al legendarului Bruce Lee și maestru recunoscut în Eskrima/ Arnis și Jeet Kune Do, Inosanto a fost printre primii care a folosit termenul de Panantukan, scoțînd din umbră această parte din artele marțiale filipineze și integrînd-o într-un sistem coerent de antrenament modern. În viziunea lui Inosanto, Panantukan nu este doar o colecție de tehnici brutale, ci o expresie sofisticată a adaptabilității și eficienței tactice. Prin seminarii, cărți și materiale video, el a reușit să transforme Panantukan într-o disciplină respectată, predată în întreaga lume. Datorită lui, luptătorii moderni pot învăța cum să folosească tehnicile de box filipinez nu doar instinctiv, ci strategic.
Pentru Dan Inosanto, Panantukan este mai mult decât un stil – este o moștenire vie, o punte între cultura filipineză și realitatea confruntărilor de stradă. Prin el, această artă a depășit granițele Asiei și a devenit un instrument valoros pentru practicanții de pretutindeni.
Guro Dan Inosanto alături de practicanții din Clubul Martial Essence (Romania)
Balintawak Arnis (Eskrima) reprezintă o artă marțială filipineză dezvoltată de către Venancio Bacon în anii ’50 pentru a consolida și conserva natura originală a artei marțiale Arnis.
ORIGINI
Regiunile cunoscute sub numele Visayas (Centrul Filipinei) în particular insulele Cebu și Negros, sunt cunoscute drept “leagănul” artelor marțiale locale. În apropierea Insulei Mactan, căpetenia locală, Lapu Lapu, și oamenii săi au respins conchistadorii spanioli în 1521. Celebrul Ferdinand Magellan, navigatorul portughez care a condus expediția în numele regelui Spaniei, a plătit cu propria viață în bătălia de la Mactan. Se crede că oamenii căpeteniei Lapu Lapu erau înarmați cu sulițe, săbii și alte arme tradiționale, iar aceasta este prima referință cu privire la existența unui sistem marțial local antic.
Înainte de venirea spaniolilor, sistemele marțiale băștinașe au fost cel mai probabil o artă de război învățată de războinici pentru a fi folosită în conflictele dintre triburile din arhipelag. Fiecare trib și-a dezvoltat propria strategie de luptă bazată pe tipul de armă preferat și pe mediul de viață, încercînd să-și apere tehnicile și tacticile specifice. În această perioadă aceste sisteme ar putea fi clasificate drept o artă tribală de luptă.
În cele din urmă, spaniolii au cucerit Filipine, iar prin intermediul bisericii au reușit să convertească, mai cu forța mai cu vorba, o mare parte din populația locală. Această colonizare spaniolă a schimbat radical practica sistemelor marțiale.
În Mindanao (Sud-ul Filipinelor) populația băștinașă însă era de confesiune musulmană. Spaniolii creștini s-au trezit ca îi au ca dușmani pe musulmanii din Mindanao, cunoscuți sub numele de “Moros”. Spania a inițiat conflictul cu Moros încă din anii 1500, cînd în efortul lor de a subjuga Arhipelagul Filipinelor, a invadat teritoriile din Mindanao. Moros au o lungă istorie în rezistența armată împotriva Spaniei, Americii și Japoniei, ce se întinde pe o perioadă mai mare de 400 de ani. Chiar și astăzi această regiune este instabilă.
GM Bobby Taboada & GM Oliver Mag Uyon
Una din ocupațiile de bază a populației moros era pirateria și traficul de sclavi. Astfel, aceștia prădau periodic zonele de coastă ale insulelor mai sus de Mindanao, respectiv Negros, Cebu, Camotes, etc, luînd cu ei sclavi ce erau vînduți chiar și în Jakarta. Pentru populația din aceste insule era un coșmar ce putea oricînd să se abată peste ei. Coloniștii spanioli au început să construiască turnuri de veghe, fortărețe și sisteme defensive care să-i ajute să se apere împotriva piraților Moros. Un rol foarte important în dezvoltarea artei marțiale Arnis (Eskrima) o are Guvernatorul General Sebastian Hurtado de Corcuera al cărui mandat s-a întins între anii 1635 și 1644. În toți acești ani a avut mai multe acțiuni remarcabile împotriva piraților. Era un luptător basc extrem de capabil, militar de carieră, un lider excepțional ce știa să-și motiveze oamenii, Sebastian de Corcuera și-a atras populația nativă convertită la creștinism din insulele cel mai adesea călcate de pirați, de partea sa. A format unități de armată ai căror membri erau nativi filipinezi și care erau instruiți în tehnicile de luptă specifice militarilor spanioli. Acest schimb de informații cu privire la tehnica de luptă a făcut ca nativii să-și combine tehnicile proprii cu elemente de luptă din sabia Spaniolă. Dacă privim cu atenție la tehnicile de luptă ce se pot regasi astăzi în Arnis constatăm că sînt similare cu multe tehnici de sabie spaniolă. Mai ales trebuie să fim atenți la însăși denumirile de Arnis și Eskrima ce sunt folosite pentru a desemna această artă marțială. Ambele cuvinte sunt de origine spaniolă. Arnis – vine din arnés cuvînt vechi spaniol care înseamă armură sau arme. Eskrima – este filipinizarea cuvîntului spaniol esgrima care înseamnă scrimă. Cît despre Kali, eu personal am avut surpriza să constat că în Filipine acest cuvînt nu este prea cunoscut, iar practicanții care totuși îl știu l-au învățat mai de grabă din USA. Această temă este momentan într-o dezbatere aprinsă între adepții termenului Kali și cei care studiază istoria reală a fenomenului. Nu îmi propun în acest articol să abordez tema, dar pe viitor am să revin la acest subiect. Pentru o intelegere mai bună a fenomenului recomand celor interesați, citirea cărții Cebuano Eskrima – Beyond the Myth deNed Nepangue & Celestino Macachor. Am avut ocazia să discut conținutul acestei cărți cu mulți maestri din Filipine, inclusiv cu autorii.
ARNIS ÎN CEBU
Cea mai veche înregistrare a unei asociații de arte marțiale filipineze datează din 14 august 1920, anul în care Asociația Labangon Fencing (Labangon Fencing Association) a fost fondată de către Lorenzo Saavedra (1852? – 1944). Această prima formă de asociere era mai mult o adunare formată din mai mulți prieteni ce aveau ca interes comun artele marțiale. Antrenamentele erau conduse de membrii familiei Saavedra, respectiv Lorenzo, Teodoro și Federico Saavedras. Numele clubului se datorează faptului că maeștrii clubului locuiau în Labangon, un cartier din orașul Cebu. Interesant este de sesizat faptul ca s-a ales cuvîntul fencing (scrimă).
Lorenzo Saavedra este o figură marcantă în ceea ce privește artele marțiale filipineze. Foarte multe stiluri care au ajuns pînă în zilele noastre sunt conectate sub o formă sau alta cu el. Pe cînd avea 20 ani a fost trimis în pușcărie pe motiv că ar fi colaborat cu Katipunan ( organizație revoluționară din Filipine fondată în 1892 la Manila, al carui principal scop era obținerea independenței printr-o revoluție). In interiorul închisorii a avut ocazia să întîlnească un cetățean francez, al cărui nume nu s-a păstrat și cu care s-a înprietenit. În timp s-a dovedit că acesta era un maestru în lupta cu cuțitul și cu bastonul conform cu metodele franțuzești. Cît timp au stat în pușcărie, Lorenzo a învățat aceste metode de la maestrul francez. Aceasta ar putea fi o explicație de ce actualul Baraw Sugbo (Arnes Diablo), care își are originea tot în sistemul de luptă al familiei Saavedra, nu seamănă cu alte sisteme de luptă cu cuțitul din Filipine.
La inițiativa membrilor familiei Saavedra de a forma o organizație mai mare care să studieze și să reunescă mai multe sisteme de arte marțiale locale, apare în 11 Ianuarie 1932 Asociația Doce Pares. Printre membrii acestei organizații putem aminti nume celebre ale Arnis-ului: Lorenzo, Doring, Federico Saavedra, Eulogio Canete, Venancio Bacon (1912 – 1981), Filemon Canete, Vicente Atillo și Delfin Lopez (1917 – 1964).
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, datorită activitații de gherilă desfășurată de membrii familiei Saavedra, aceștia au fost vînați de trupele de ocupație japoneze și uciși, iar conducerea organizației Doce Pares a fost preluată de familia Canete și care o deține pînă în zilele noastre.
ANCIONG BACON (1912 – 1981)
GM Anciong Bacon & GM Teofilo Velez
Venacio “Anciong” Bacon reprezintă o figură legendară pentru Arnis/Eskrima şi unul dintre cei mai influenţi maeştri din istoria artelor marţiale din Filipine. Născut în Carcar Cebu pe 15 Octombrie 1912, acesta şi-a început pregătirea în 1920 în cadrul Clubului Labangon Fencing, învăţînd stilul Corto Linear de la Lorenzo Saavedra. Pe lângă Arnis, Bacon a studiat Box, Dumog și Ju Jutsu. O strînsă prietenie s-a legat între el și faimosul Doring Saavedra, nepotul lui Lorenzo. Doring este considerat cel mai feroce și abil luptător de Arnis al vremurilor sale. Se spune că în timpul ocupației japoneze ar fi tăiat mai mult de 100 de capete ale soldaților japonezi. Acest fapt i-a adus atît faima cît și moartea. Japonezii disperați de activitatea acestuia au pus un premiu uriaș pe capul acestuia, reușind să-l captureze și să-l execute în Școala Elementară Basak din orașul Cebu.
În anul 1933 s-a deschis Clubul Doce Pares, constituit din 3 Saavedra eskrimadors şi 9 din familia Canete. Alţi 12 membri au fost antrenaţi la scurt timp după aceasta, formîndu-se o echipă de 24 de membri. Bacon a fost unul dintre cei 24.
Stilul lui Bacon era o directă reflexie a tehnicilor învățate de la Lorenzo, dar totodată și a propriei sale constituții. Înalt de doar 1,61m şi avînd o greutate de doar 54 de kg, Bacon nu se putea baza pe forță sau mărime pentru aș învinge adversarii. Corto Linear învățat de la Lorenzo se pare că se potrivea perfect pentru Bacon, permițîndu-i acestuia să intre aproape de adversar și lovească din interiorul razei de acțiune a adversarului. Era renumit pentru viteză, precizie și abilitatea de aș dezechilibra adversarii, nepermițîndu-le să-l lovească. Metodele sale de predare erau de asemenea o reflexie a viziunii sale cu privire la luptă, dorind ca el și elevii săi să fie permanent pregătiți pentru o luptă brutală fără reguli și compromisuri. Erau vremuri foarte dure, iar luptele pe viață și moarte erau ceva la ordinea zilei. Vincente “Inting” Carin din Doce Pares a fost atacat de mai mulţi agresori, a fost grav rănit, însă a reuşit să îi rănească mortal pe doi dintre atacatori. Delfin Lopes a fost înjunghiat pe la spate în timp ce se afla în mulţime în Calamba Cemetarz. Venancio Bacon a fost prins într-o ambuscadă în întuneric în timp ce se îndrepta spre casa sa din Labangon, ucigîndu-și atacatorul în luptă.
GM Anciong Bacon & Jose Villasin
În 1952, sătul de disputele politice din Clubul Doce Pares, Anciong Bacon a decis să părăsească clubul pentru aș deschide propriul club, alături de Vincente “Inting” Atillo, Delfin Lopez, Jesus Cui,“ Timor” Maranga, Lorenzo Gonzales, Isidro Bardilas, Andres Olaibar, şi alții. Noul club a început antrenamentul în curtea unui magazin de ceasuri deţinut de către unul dintre studenţii lui Venancio Bacon. Magazinul se afla pe o stradă laterală din Colon, numită Balintawak. Astfel numele clubului a fost Balintawak Self Defense Club.
Venancio Bacon moare în 1981 la 69 de ani, iar Balintawak Arnis este moștenirea lăsată de el acestei lumi. Printre elevii cei mai de seamă putem să enumerăm pe Teofilo Velez, Jose Villasin, Timoteo Maranga, Vicente Atillo, Jose Go și alții. O parte dintre elevii lui Teofilo Velez s-au antrenat de asemenea cu Bacon, printre care îi amintim pe Eduardo Velez, Bobby Taboada, Pecito Velez.
Denumirea de Balintawak are o profundă semnificație pentru poporul filipinez. 26 August 1896 este considerat momentul în care a început revoluția filipineză împotriva ocupanților spanioli. La acea dată, membrii Katipunan (organizație revoluționară) și-au declarat deschis dorința de a elibera de sub dominația spaniolă poporul filipinez. Acest eveniment a avut loc în suburbiile Manilei într-un loc ce era cunoscut sub numele de Balintawak. Acest eveniment istoric este cunoscut sub numele de Bocetul din Balintawak.
În România acest stil este predat în cadrul Clubului Martial de către Dragos Chiric, ce a studiat cu GM Oliver Gabato Maguyon și G.M. Eduardo (Eddie) Velez. Astfel în 18 Martie 2018 i se acordă nivelul de instructor și reprezentant al WOTBAG Balintawak în Romania. Opt ani mai târziu, în Septembrie 2025 i se conferă nivelul de Master Instructor de către GM Oliver Maguyon.
Stilul Balintawak Arnis se caracterizează prin folosirea unui singur baston, în distantă medie și mică, fără însă să se limiteze doar la acesta. Alte arme sunt de asemenea folosite, precum cuțitul, bățul și cuțitul sau tehnicile de mână goală. Mișcările sunt precise, puternice, rapide și necesită un control perfect. Dincolo de a se axa preponderent pe baston, în Balintawak se folosesc lovituri de pumn, cot, genunchi, cuțit, dezechilibrari și alte metode neortodoxe de luptă. Balintawak nu este un sistem sportiv, fiind destinat luptei fără compromis, reguli și rețineri. Metodele de antrenament sunt adesea dureroase, iar aceasta face ca stilul să nu fie practicat la o scară largă.
Cu mulți ani în urmă, cînd m-am apucat de Karate, inevitabil am început să aflu și despre condiționarea armelor naturale ale corpului pentru a fi din ce în ce mai eficiente într-o confruntare cu mîinile goale. Se spunea pe acea vreme că lucrul la Makiwara era esențial pentru a avea un Karate puternic. Acest instrument consta într-o scîndură ce se înfigea în pămînt astfel încît să aibă aproximativ aceeași înalțime cu practicantul. În partea superioară se puneau niște paie (sau mai modern un cauciuc) peste care se înfășura în mod tradițional o frînghie, ce la origine era făcută din paie de orez, în care urma să aplici lovituri cu diversele arme ale corpului.
Yoshitake Funakoshi antrenîndu-se la Makiwara.
Ei bine, vă închipuiți că pe măsură ce numărul de lovituri sau forța de lovire creștea durerea devenea mai intensă. În funcție de rîvnă și de ardoare puteai să lovești pînă ce ți se lua pielea de pe monturi și implicit trebuia să te oprești. Dar cine avea urme și calus mai mare era cel mai “tare” din clubul de karate. Nu ne spunea nimeni de efectele adverse ale acestei practici și cum că de fapt nu era chiar aceasta metoda cea mai bună de exersare.
După mai mulți ani de practică de acest gen, am intrat în posesia unui material video cu Morio Higaonna intitulat chiar “Makiwara Training”. În acel material pe lîngă nenumăratele metode de cum trebuie să te antrenezi, chiar de la început mastrul Higaonna ne explica cum că ar trebuie să ne dăm pe mîini cu o anumită soluție care ar trebui să prevină traumatismele și degenerarea articulațiilor. Dar ce era și din ce se făcea respectiva soluție nu se menționa. Oricum era prima oră cînd auzeam că de fapt pentru acest tip de antrenament este OBLIGATORIU să folosești acest gen de medicament de uz extern.
Morio Higaonna exersînd la Makiwara.
Am început să fac cercetări și după mult timp de căutări (pe vremea acea internetul era ceva extrem de rar) am aflat cum că este vorba de o soluție miraculoasă ce se numește Die Da Jow. Acesta era folosită de sute de ani în China pentru a trata traumatismele osoase în mod special. Tot de aici i se trage și numele, care s-ar traduce aproximativ ca “alcool pentru traumatisme și lovituri”. Dacă ne uităm puțin în cărțile de Medicină Tradițională Chinezească (TCM) o să vedem că respectiva soluție era recomandată acolo unde aveam ceea ce în TCM se numește “Stază de sînge” ca urmare a accidentărilor traumatice. Deci, care va să zică de fapt noi practic ne auto-traumatizam în vederea obținerii unor arme redutabile dar de fapt nu reușeam decît să ne facem pe termen lung foarte rău. Concluzia a fost una simplă: nu ai Die Da Jow, atunci mai bine nu lucra la makiwara.
Dar de fapt Die Da Jow nu era recomandată doar practicanților de arte marțiale. La origine această rețetă era recomandată tuturor celor care aveau vînătăi, staze de sînge sau de Qi și umflături ca urmare a unor traumatisme. Aceste traumatisme cauzează umflături, învinețiri, blocarea articulațiilor și dureri în zona traumatizată. Formula are ca principal scop dizolvarea cheagurilor, dispersarea stazelor de Qi, învigorearea sîngelui și ceva ce alte “alifi” și “unguente” de prin farmaciile alopate nu fac, respectiv favorizează și ajută la generarea de tesuturi noi. Practic ajută la o mai rapidă refacerea zonelor lezate. Aplicabilitatea acestui medicament tradițional este recomandat tuturor ce au o afecțiune ce intră sub umbrela termenului de artrită. Acesta se referă la o boală care afectează articulația osoasă – practic zona în care două oase se întâlnesc pentru a crea o articulație, cum ar fi articulația cotului, de exemplu.
Așa se explică de fapt de ce vechii practicanți de Karate și Kung Fu foloseau această soluție. Pentru că pe deoparte asigura refacerea rapidă a zonelor afectate de repetatele lovituri cît și adiția de țesut nou, calus ce avea ca rol de a face “armele naturale” mai rezistente și mai dure.
Bruce Lee și armele sale
De fapt, această soluție de uz extern este recomandată tuturor practicanților de arte marțiale și nu numai ce se lovesc și traumatizează în mod repetat pentru o mai rapidă refacere. Indiferent că vorbim de Karate, Wing Chun, BJJ, Arnis sau MMA, Die Da Jow este un excelent remediu. Cît despre cei ce practică în mod special condiționarea armelor pentru impact, precum Muai Thai, Karare, Wing Chun, Karate, Wushu Sanda, Bagua Zhang, Xing Yi Quan etc este obligatoriu folosirea acestei soluții dacă doresc ca la bătrînețe să își mai poată folosi articulațiile și membrele.
Cu mai mulți ani în urmă am fost la un seminar cu Sifu/ Guro Daniel Inosanto în Germania. Un prieten ce locuia în Germania de ceva timp, mi-a spus că la acea vreme, că anual avea loc un seminar susținut de maestrul Inosanto, undeva aproape de Frankfurt, respectiv în Speyer. Cum la acel moment practicam Wing Chun și FMA am spus că ar fi o ocazie foarte bună să-l întîlnesc pe omul care reușise să integreze aceste sisteme marțiale. M-am urcat în avion și în 5 ore eram la sala unde avea loc seminarul. Primul lucru care m-a impresionat a fost numărul extrem de mare al participanților. Erau undeva în jur de 300 de persoane. Seminarul nu era foarte ieftin (cel puțin pentru o persoană din Romania). Al doilea lucru pe care l-am remarcat a fost media de vîrstă a celor prezenți. Mă așteptam să găsesc foarte mulți tineri în primul rînd, iar acolo media era în jur de 40 de ani. Foarte mulți practicanți cu părul grizonat. Acest lucru spune ceva despre calitatea fenomentului. Erau oameni ce practicau de foarte mulți ani sub tutela lui Sifu Inosanto. Însăși organizatorul acestui seminar, dl. Udo Muller ce studiază sub tutela Academiei Inosanto încă din 1983, era trecut binișor de 50 de ani la acel moment. Sifu Inosanto îl avea ca asistent pe dl Joel Clark împreună cu care a susținut tot seminarul. Fiind un număr așa de mare de participanți nu s-a pus problema ca Sifu Inosanto să poată să treacă pe la fiecare practicant. Se forma un cerc de jur împrejurul lor, cu primele rînduri stînd jos, pentru ca toată lumea să poată vede. Sifu Inosanto explica o tehnică cu 3-4 varninate apoi practicanții se răspîdeau în toată sala practicînd fiecare ceea ce a înțeles. Printre multele tehnici arătate în timpul acestui seminar, Sifu Inosanto povestea multe lucruri ce aveau legătură fie cu tehnicile în sine, fie cu originea artelor marțiale din care acestea proveneau. Tenatica seminarului a fost compusă din 3 capitole distincte, respectiv Jeet Kune Do, Filipino Martial Arts și ceva elemente de Sialt. Din acel moment am participat la toate seminariile susținute de Shifu Inosanto în Europa.
2015 Speyer, Germania
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost partea de Jeet Kune Do. Shifu Inosanto a pornit de la ceea ce Bruce Lee a predat între anii 1964 și 1972, fără să se limiteze la acest curriculum. În decursul anilor, intrînd în contact cu alte sisteme marțiale, Shifu Inosanto a preluat toate elementele ce s-au dovedit utile pentru a ține pasul cu schimbările tehnico tactice ce au apărut în ultimii ani. Trebuie să recunoaștem că apariția MMA a schimbat într-o măsură majoră repertoriul tehnic al celor interesați de un sistem de luptă care să facă față situațiilor complexe ce pot să apară într-o confruntare stradală. Multe voci au spus că Shifu Inosanto s-a depărtat de ceea ce Bruce Lee a predat. Eu cred că de fapt nu s-a depărtat, ci a aplicat ceea ce de fapt Bruce Lee a spus foarte clar: “Absorb what is useful. Reject what is useless. Add what is essentially your own.” Cînd vorbim despre luptă, trebuie să vorbim despre eficiență, nu despre tradiție. Tradiția este importantă, să știm care ne sînt rădăcinile, înaintașii, dar nu este mai importantă decît rezultatul luptei. Fiecare fondator de sistem de fapt asta a intenționat să facă, un nou sistem marțial adaptat cerințelor vremurilor sale. Iar Shifu Inosanto a înțeles perfect acest lucru. În Academia de Arte Martiale Inosanto nu se predă doar Jeet Kune Do sau Arnis. Erik Pauson, multiplu campion de Shooto Wrestling predă acest sistem mixt de arte marțiale în cadrul academiei. Jean Jacques Machado predă Brazilian Ju Jutsu. Și acestea sînt doar trei exemple. Shifu Inosanto a fost un promotor al tuturor experților pe care i-a întîlnit. Îmi aduc aminte că în timpul unui seminar, atunci cînd se preda secțiunea de Trapping Hands din JKD acesta a spus : “If you are interested in Trapping Hands, I recommend you go to Sifu Francis Fong. He is much better than me at Traping Hands!“! Cîți maeștri care țineau un seminar în fața a peste 200 de oameni ați auzit spunînd așa ceva?! Să spună despre un alt maestru că este mult mai bun decît el! Shifu Inosanto este un exemplu de modestie.
Autorul împreună cu Shifu Dan Inosanto 2018 Roma.
După mai multe seminarii cu Shifu Inosanto la care am participat, m-am hotărît să fac un pas mai departe în acest organizație. Astfel, în timpul seminarului de instructori de la Roma din Februarie 2017 am susținut testul pentru instructori în fața lui Shifu Inosanto. Testul a constat în trei capitole distincte, respectiv Jun Fan Kick Boxing, Jun Fan Trapping Hands și Filipino Martial Arts. 16 ore de seminar pentru instructori, 10 ore de seminar public, apoi a venit evaluarea. Mulțumită anilor de arte marțiale pe care îi aveam în spate și a faptului că m-am pregătit intens pentru acea evaluare am reușit să trec cu bine examenul. Două luni mai tîrziu am primit diplomele de Instructor în Jun Fan Gong Fu / Jeet Kune Do și Filipino Martial Arts de la Academia de Arte Martiale Inosanto – Inosanto International Martial Art Instructor Association. A fi certificat de Shifu Inosanto este o onoare dar și o obligație. Este precum o promisiune că vei face toate eforturile necesare pentru a duce mai departe aceste învățături și aceste principii. Pînă la urmă Jeet Kune Do nu este un stil de arte marțiale. Este mai degrabă o filosofie a acestora. Filosofie ce a fost promovată inițial de nimeni altul decît Bruce Lee.
Februarie 2019, Roma – Grupul de practicanți din Asociatia Martial Essence împreună cu Shifu / Guro Inosanto
