Di Guo Yong

Prima parte

Maestrul Di Guo Yong este un renumit expert de Xing Yi Quan și Bagua Zhang din Beijing, China. Este membru al Asociației Chineze de Wushu, arbitru internațional Wushu de gradul întîi, membru al Asociației de Wushu din Beijing, avînd gradația 7 Duan acordată de către Asociația Chineză de Wushu, membru al Asociației Beijing Bagua Zhang. În 1983, Maestrul Di Guoyong a fost unul din membrii fondatori al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing, fiind numit secretar general. El a fost, de asemenea, vicepreședinte și președinte al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing. În 1990, a organizat Primele Campionate de Xing Yi Quan din întreaga China. Maestrul Di Guoyong a antrenat în numeroase instituții din China, precum Universitatea de Sport din Beijing, Universitatea de Limbi Străine din Beijing, Colegiul de Aeronautică și din străinătate, inclusiv în Romania unde a predat Xing Yi Quan și Bagua Zhang.

Maestrul Di Guo Yong

Di Guo Yong s-a nascut in Septembrie 1948 in provincia Hebei. La virsta de 15 ani incepe sa invete Kung Fu stilurile Xing Yi Quan si Shaolin Chang Quan cu maestrul Zhao Zhong. In 1973 îl intilneste pe celebrul maestru Wu Bin Lou de la care invata stilul Chuo jiao Fan Zi (Boxul picioreleor care se implinta atac continu). In 1975 este acceptat printre primii elevi ai celebrului maesteru de Bagua Zhang, Li Zi Ming, fiind astfel la a patra generație de maeștrii de Bagua Zhang. In 1981 este acceptat ca profesor de Xing Yi Quan la Universitatea din Beijing, unde preda Xing Yi timp de 7 ani. In 1988 este invitat de Federatia de Arte Marțiale din Camerun pentru un stagiu de 2 ani de Xing Yi Quan. Revenit în China începe sa antreneze elevi pentru participarea la concursurile de SanDa (lupta libera), iar rezultatele nu întîrzie să apară. Astfel in perioada 1985 – 1988 elevul sau Zhang Yan Ming cîștigă de 4 ori titlul national la Sanda. In 1987 acelasi elev cistiga titlul de campion al Asiei la Sanda. In 1997 Liu Ming Liang cîștigă sectiunea de Xing Yi din cadrul campionatului national de Wu Shu. In 1999 elevul Yang Shu Tong cistiga locul intii la campionatul national de Wu Shu la sectiunea de Xing Yi. In 2001 Un elev din Coreea de Sud cîștiga locul intii la campionatul de Wu Shu la sectiunea de Xing Yi Quan. Toate aceste rezultate aduc dovada ca maestrul Di Guo Yong este un excelent profesor atit pe varianta traditionala cit si pe varianta sportiva a Wu Shu-ului.

L-am cunoscut pe maestrul Di în ianuarie 2003, cu ocazia primei mele vizite în Beijing. Am început să studiez cu dumnealui Xing Yi Quan și Bagua Zhang, iar în vara anului 2004 am organizat un seminar de Xing Yi Quan și Bagua Zhang în Romania avîndu-l pe maestrul Di ca lector. Acesta a stat în Romania timp de două luni de zile, predînd intensiv Bagua și Xing Yi Quan.

Ianuarie 2003, Beijing, Di Guoyong Shifu împreună cu autorul

În urma discuțiilor avute cu Maestrul Di Guoyong am extras cele mai reprezentative moment din istoria marțiala a vieții sale, pe care doresc să le prezint și practicanților de arte marțiale din Romania, pe aceasta cale:

“Cînd eram copi, avînd 10, 11 ani , în China au fost ceea ce noi numim “3 ani de dezastre naturale”, iar mîncare nu era suficienta. Pe vremea aceea creșteam foarte repede. Cu toate acestea, din cauza lipsei de hrana, sanatatea mea era destul de precara. Eram foarte bolnav in acea perioada, reumatismul imi atacase intregul corp, deci eram scutit de la orele de educatie fizica. Boala mea era atat de grava incat atunci cand profesorul intra in clasa si toti se ridicau si il salutau, eu nu trebuia sa fac asta deoarecenu eram in stare! Cativa vecini le-au sugerat parintilor mei sa incerce cu acupunctura, dar era o metoada destul de scumpa pentru familia noastra (parintii mei erau batrani, fiind de condiție modestă), deci am mers la doctor doar o singura data. Cînd aveam aproximativ 13 ani, un coleg de clasă ce practica Xing Yi Quan mi-a sugerat că ar fi bine dacă aș începe să practic arte marțiale. M-a încîntat ideea și am început să învăț cîteva miscări chiar de la el.

Maestrul Zhao Zhong

Mai tarziu m-a prezentat profesorului sau, Zhao Zhong ce locuia în districtul Haidian din Beijing. De fapt am inceput cu boxul Shaolin, boxul lung de la Shaolin . Era stilul traditional, vechi, simplu si nesofisticat. Miscarile, pozitiile erau mici, mișcările erau nu prea mari, cu toate ca stilul includea, de asemeni, lovituri din săritură și alte elemente acrobatice. Am studiat acest stil cîțiva ani, apoi am inceput sa practic Xing Yi Quan. După o perioada de timp conditia mea fizica a început să se îmbunătățeasca. Scopul principal al practicarii de arte martiale a fost, pentru mine, de a ma reface, de a deveni sanatos si puternic. Am observat ca practicarea artelor martiale este intr-adevar benefica pentru conditia mea fizica si am continuat cu studierea de Xing Yi Quan. Apoi a venit Revolutia Culturala, cînd artele martiale erau interzise, dar nu mi-a pasat prea mult, am continuat să practic.
Inainte de a incepe lectiile cu Zhao Zhong, acesta a cerut ca unul dintre parintii mei sa vina sa stea de vorba cu el. Nu numai ca sa se asigure ca acestia sunt de acord si sustin practicarea artelor martiale de catre copilul lor, ci si pentru a-i intalni, pentru a face cunostinta cu ei. Tatal meu a cumparat un kg de prajitri si s-a dus să se întîlnească cu maestrul Zhao. Tatalui meu ii placeau artele martiale, chiar am învățat de la el cîteva miscari pe care si el le invatatse in copilarie, cum ar fi “Wu Hua Pao” (Tunul celor 5 flori).
Deci, am inceput cu boxul din Shaolin pe care l-am studiat timp de 7, 8 ani. Apoi am inceput sa studiez Xing yi quan. Zhao Zhong învățase Xing yi quan de la Liu Hua Pu, care era discipolul lui Shang Yun Xiang. Shang Yun xiang (1864 – 1937), originar din Leling, provincia Shandong în copilarie a mers la Beijing cu tatal sau, de unde a invatat boxul Gongli de la Ma Dayi.

Shang Yun Xiang (1864 – 1937)

Încrezator în cunostintele sale, l-a provocat pe Li Cunyi (un renumit expert de Xing Yi Quan), însă a fost învins cu usurinta. De atunci a inceput sa studieze Xingyiquan sub indrumarea lui Li si a devenit in scurt timp cel mai bun student al sau. De asemenea a studiat Xing Yi Quan și cu faimosul maestru Guo Yunshen, care recunocînd talentul lui Shang Yunxiang l-a invatat multe din metode sale. Sub indrumarea lui Guo Shang a pus accent in special pe dezvoltarea puterii piciorelor si in curand a devenit cunoscut ca “Buddha cu picioare de fier” (Tie Tui Fo).
Shang a mostenit trei aptitudini pentru care Guo Yunshen era renumit: “Izbirea pe jumatate de pas”, “Strivind cu Dantian” si “Bastonul lung”. Shang s-a confruntat cu multi maestri renumiti in acea perioada, inclusiv Feng Luozheng (expert in lupte chinezesti si box Ba fan zi), Ma Xiu (expert in Bajiquan si sabie lunga) si altii, invangandu-i pe toti.
Antrenamentele erau grele atunci. Profesorul meu s-a antrenat timp de 3 ani in San ti shi (menținerea poziției de gardă) si nimic mai mult.. Pe vremea aceea invatarea artelor martiale era diferita de cea din prezent – cand profesorul iti spunea sa stai, trebuia sa stai si nu aveai voie sa-i ceri profesorului sa-ti arate si alte miscari. Studentii nu indrazneau sa ceara. Oricum, din momentul in care Liu Huapu a inceput sa-i predea Xingyiquan maestrului Zhao Zhong, acestuia i-a trebuit doar o jumatate de an sa invete sistemul complet. Zhao Zhong ne-a spus ca in timpul iernii se antrenau purtand jachete captusite cu bumbac. Datorita cerintei Xingyi, aceea de a tine coatele pe langa corp, dupa ceva timp captuseala de bumbac a inceput sa iasa datorita frecarii constante a manecilor de corp, tocindu-se astfel materialul de dinafara. In timpul verii, in timp ce practicau San Ti Shi, pamantul din jurul lor se uda din pricina transpiratiei. Maestrul Zhao era un om deosebit si cu un caracter puternic.
Dupa ce imi terminam orele de Xingyi obisnuiam sa merg in diverse parcuri din Beijing si sa urmaresc oameni care practicau arte martiale. Odata, l-a vazut pe Wu Binlou (expert in Chuojiao Fanzi) predand langa Orasul Interzis si mi-a placut stilul sau. Asta se intampla in jurul anului 1973. L-am abordat pe Wu Binlou si l-am intrebat daca era posibil sa invat de la el. Wu m-a intrebat daca am mai studiat vreodata artele martiale. Cand a auzit ca Zhao Zhong mi-a fost profesor mi-a spus ca il cunostea foarte bine si ca erau prieteni buni. Wu mi-a spus sa ii aduc un bilet de la profesorul meu (un fel de scrisoare de introducere). Cand i-am spus lui Zhao Zhong ca vroiam sa invat Chuojiao Fanzi sub indrumarea lui Wu Binlou s-a bucurat foarte tare si nu numai ca a fost de acord , dar s-a hotarat sa mearga cu mine si sa-si viziteze vechiul prieten. Am fost extrem de norocos sa-l am pe Zhao Zhong ca profesor – nu avea vederi limitate si nu considera nepotrivit ca un student al sau sa mai studieze si cu alt profesor. Astfel am inceput sa practic si Chuo Jiao Fanzi Quan cu Wu Binlou.
Boxul Chuo Jiao Fanzi este o fuziune intre Chuo Jiao (o arta care foloseste o varietate de lovituri, inclusiv unele foarte solicitante din punct de vedere fizic, care cer flexibilitate si putere a picioarelor) si Boxul Fanzi (renumit pentru tehnicile sale cu mainile si idea de schimbari). Chuo Jiao este una dintre cele mai vechi arte martiale din China. Deriva din stilul de box al familiei Wen, din dinastia Song (960 – 1279).

Wu Bin Lou 1898 – 1977


Wu Binlou, originar din tinutul Xiong, provincia Hebei, a invatat inca din copilarie artele martiale de la Wei “Picioare de Fier” Zankui, un renumit maestru in Chuo Jiao Fanzi. In anii 1920 Wu a venit in Beijing, imprietenindu-se cu multi experti renumiti in arte martiale, inclusiv cu Wu Zizhen (Xingyiquan), Chen Fake (stilul Chen Taijiquan), Chan Zhenfang (Cha Quan) si altii. Wu Binlou era foarte respectat in cercurile de arte martiale din Beijing atat pentru indemanarea sa cat si pentru “Virtutea razboinicului” (Wu De). Cînd eu l-am cunoscut pe Maestrul Wu avea in jur de 70 de ani. Mergea pe bicicleta in fiecare zi pana la poarta nordica a Orasului Interzis pentru a preda arte martiale. Ajungea acolo foarte devreme inaintea tuturor. Odata am vrut sa ajung acolo inaintea lui, asa ca m-am trezit foarte devreme si am ajuns acolo inainte de ora 6 de dimineata. Era inca intuneric si am considerat ca nu ajunsese nimeni acolo. Dintr-odata am observat o persoana – Wu Binlou era deja acolo! L-am intrebat cand a venit si mi-a spus ca nu stie – nu a dormit prea bine asa ca a venit. A doua zi m-am hotarat sa ma trezesc si mai devreme – la 3 de dimineata si am ajuns in locul de antrenament la 4 AM. Eram sigur ca nu era nimeni acolo. Spre surprinderea mea Wu Binlou era deja acolo, alergand si incalzindu-se! Nu avea televizor, locuia singur (avusese trei neveste si toate murisera), asa ca dupa cina nu avea ce sa faca si mergea la culcare foarte devreme. Wu Binlou stia si Xingyiquan – era stilul Shanxi. Wu Binlou era foarte sanatos pentru varsta lui – mult mai sanatos decat alti oameni de varsta lui, probabil la fel de sanatos ca oameni cu douazeci de ani mai tineri. Bineinteles, nu era la fel de sanatos ca tinerii, adolescentii. Talia si picioarele aveau mai putina flexibilitate decat ale tinerilor, însă avea multa experienta in lupta si era un adevarat talent. Wu era foarte bun și în Boxul Di Tang Quan, un stil conceput pentru lupta la sol, iar la varsta de 60 de ani inca era capabil sa faca mai multe tumbe la rand.

26 Septembrie 1982 Maestrul Li Zi Ming alături de alți experți și de elevii săi, printre care și maestrul Di Guo Yong (rîndul de sus, al doilea de la sînga la dreapta)


Apoi, prin 1975 am fost ultimul elev intern acceptat ca discipol de maestrul Li Zi Ming. Elevii lui săi au fost in numar de 8 persoane in ordinea urmatoare: Wang Shitong, Ma Chuanxu, Sun Hongyan, Ma Ling, apoi Yang Jiacang, Wang Tong, Zhao Da Yuan si eu. In afara de acesti elevi maestrul Li a mai acceptat si alti elevi, dar nu interni. Actualmente au “aparut” foarte multi “elevi” ai maestrului Li, cu toate ca eu nu am vazut mai mult de 8 frati ( colegi de antrenament) din 1975 si pînă la decesul maestrului Li. Motivul pt care am hotarit sa studiez Bagua Zhang este urmatorul: era o zicala mai veche: Mîinile din Xing Yi Quan, picioare din Bagua Zhang, nu iti va mai fi teama de demoni daca practici Xingyi si Bagua.” . Asadar, din moment ce am invatat Xing Yi Quan mi-am dorit sa invat Bagua Zhang. Kang Ge Wu (renumit istoric și expert de Bagua Zhang) si cu mine eram foarte buni prieteni, asa ca i-am cerut sfatul, iar acesta mi-a sugerat sa invat de la Li Ziming. Nu stiam prea multe depre maestrul Li, pentru ca nu era asa de renumit pe vremea aceea. Li Ziming a devenit renumit dupa ce a fost infiintata Asociatia de Cercetare Baguazhang din Beijing si dupa ce a fost mutat mormantul lui Dong Haichuan.
Îmi aduc aminte ca am participat alaturi de maestrul Li la dezhumarea lui Dong Heichuan. Ideea dezhumarii lui Dong Haichuan a fost mai intai sugerata de maestrul Li Zi Ming si Kang Gewu.

Maestrul Di Guoyong împreună cu profesorul său, Li Zi Ming, Kang Gewu și alți colegi de antrenament la mormîntului lui Dong Hai Chuan în cimitirul public Wan An (NW Beijing)

Pe vremea aceea locul unde se afla mormantul lui Dong Haichuan era undeva pe o plantatie de rosii, fiind aproape invizibil – chiar si pietrele funerare erau ingropate. Am inceput sa sapam acolo si am gasit mormantul. Se pare că fusese jefuit, deoarece cosciugul era spart și plin de noroi. În interior erau doar rămășițele lui Dong Hai Chuan și cîteva haine și nasturi. Am spălat, înumărat osemintele și apoi le-am măsurat. Acestea au fost mutate in Cimitirul Public Wan’an……..”

Kung Fu și Condiționarea armelor

Die Da Jow – Solutie pentru traumatisme

Cu mulți ani în urmă, cînd m-am apucat de Karate, inevitabil am început să aflu și despre condiționarea armelor naturale ale corpului pentru a fi din ce în ce mai eficiente într-o confruntare cu mîinile goale. Se spunea pe acea vreme că lucrul la Makiwara era esențial pentru a avea un Karate puternic. Acest instrument consta într-o scîndură ce se înfigea în pămînt astfel încît să aibă aproximativ aceeași înalțime cu practicantul. În partea superioară se puneau niște paie (sau mai modern un cauciuc) peste care se înfășura în mod tradițional o frînghie, ce la origine era făcută din paie de orez, în care urma să aplici lovituri cu diversele arme ale corpului.

Yoshitake Funakoshi antrenîndu-se la Makiwara.

Ei bine, vă închipuiți că pe măsură ce numărul de lovituri sau forța de lovire creștea durerea devenea mai intensă. În funcție de rîvnă și de ardoare puteai să lovești pînă ce ți se lua pielea de pe monturi și implicit trebuia să te oprești. Dar cine avea urme și calus mai mare era cel mai “tare” din clubul de karate. Nu ne spunea nimeni de efectele adverse ale acestei practici și cum că de fapt nu era chiar aceasta metoda cea mai bună de exersare.

După mai mulți ani de practică de acest gen, am intrat în posesia unui material video cu Morio Higaonna intitulat chiar “Makiwara Training”. În acel material pe lîngă nenumăratele metode de cum trebuie să te antrenezi, chiar de la început mastrul Higaonna ne explica cum că ar trebuie să ne dăm pe mîini cu o anumită soluție care ar trebui să prevină traumatismele și degenerarea articulațiilor. Dar ce era și din ce se făcea respectiva soluție nu se menționa. Oricum era prima oră cînd auzeam că de fapt pentru acest tip de antrenament este OBLIGATORIU să folosești acest gen de medicament de uz extern.

Morio Higaonna exersînd la Makiwara.

Am început să fac cercetări și după mult timp de căutări (pe vremea acea internetul era ceva extrem de rar) am aflat cum că este vorba de o soluție miraculoasă ce se numește Die Da Jow. Acesta era folosită de sute de ani în China pentru a trata traumatismele osoase în mod special. Tot de aici i se trage și numele, care s-ar traduce aproximativ ca “alcool pentru traumatisme și lovituri”. Dacă ne uităm puțin în cărțile de Medicină Tradițională Chinezească (TCM) o să vedem că respectiva soluție era recomandată acolo unde aveam ceea ce în TCM se numește “Stază de sînge” ca urmare a accidentărilor traumatice. Deci, care va să zică de fapt noi practic ne auto-traumatizam în vederea obținerii unor arme redutabile dar de fapt nu reușeam decît să ne facem pe termen lung foarte rău. Concluzia a fost una simplă: nu ai Die Da Jow, atunci mai bine nu lucra la makiwara.

Dar de fapt Die Da Jow nu era recomandată doar practicanților de arte marțiale. La origine această rețetă era recomandată tuturor celor care aveau vînătăi, staze de sînge sau de Qi și umflături ca urmare a unor traumatisme. Aceste traumatisme cauzează umflături, învinețiri, blocarea articulațiilor și dureri în zona traumatizată. Formula are ca principal scop dizolvarea cheagurilor, dispersarea stazelor de Qi, învigorearea sîngelui și ceva ce alte “alifi” și “unguente” de prin farmaciile alopate nu fac, respectiv favorizează și ajută la generarea de tesuturi noi. Practic ajută la o mai rapidă refacerea zonelor lezate. Aplicabilitatea acestui medicament tradițional este recomandat tuturor ce au o afecțiune ce intră sub umbrela termenului de artrită. Acesta se referă la o boală care afectează articulația osoasă – practic zona în care două oase se întâlnesc pentru a crea o articulație, cum ar fi articulația cotului, de exemplu.

Așa se explică de fapt de ce vechii practicanți de Karate și Kung Fu foloseau această soluție. Pentru că pe deoparte asigura refacerea rapidă a zonelor afectate de repetatele lovituri cît și adiția de țesut nou, calus ce avea ca rol de a face “armele naturale” mai rezistente și mai dure.

Bruce Lee și armele sale

De fapt, această soluție de uz extern este recomandată tuturor practicanților de arte marțiale și nu numai ce se lovesc și traumatizează în mod repetat pentru o mai rapidă refacere. Indiferent că vorbim de Karate, Wing Chun, BJJ, Arnis sau MMA, Die Da Jow este un excelent remediu. Cît despre cei ce practică în mod special condiționarea armelor pentru impact, precum Muai Thai, Karare, Wing Chun, Karate, Wushu Sanda, Bagua Zhang, Xing Yi Quan etc este obligatoriu folosirea acestei soluții dacă doresc ca la bătrînețe să își mai poată folosi articulațiile și membrele.

DE LA YOROI LA KENDOGU

Kendō Gu sau armura de Kendō

Astăzi nu putem să discutăm despre arte marțiale japoneze și mai ales despre Ken Jutsu fără să luăm în considerare mai noua disciplină sportivă numită Ken Do – Calea Sabiei. Din punct de vedere al materialelor folosite în Kendo cel mai important este, desigur, echipamentul de protecție. Deoarece acesta a facilitat într-o mare măsură trecerea de la cruda disciplină marțială Ken Jutsu la sportul Kendo. Materialul de față își propune să aducă cîteva informații istorice despre cum a apărut armura de Kendo, cunoscută sub numele de Kendo Gu (剣道具) sau mai pe scurt Bogu. Armura de Kendo este compusă din cască (Men), pieptar (Do), mănuși (Kote) și apărătoare pentru zona inghinală / șolduri (Tare). În Ken Jutsu, sau mai bine spus, pe cîmpul de luptă se folosea armura, numită Yoroi. Dar cum s-a făcut trecerea de la complexa armură de samurai Yoroi la armura de Kendo?

Naganuma Shirōzaemon Kunisato (1688-1767) din tradiția Kashima Shinden Jikishinkage-ryū Kenjutsu este creditat ca fiind la originea introducerii armurii pentru antrenament și folosirea shinai-ului în arta sabiei japoneze. Deși Naganuma Shirōzaemon Kunisato are această faimă, nu i se datorează lui, în totalitate, acest fapt.

Cu cîteva sute de ani înainte de Naganuma, în secolul 16, Kamiizumi Ise no Kami și Hikita Bungorō din tradiția Shinkage Ryū foloseau fukuro shinai-ul (sabie de bambus despicat și acoperit cu o husă de piele), atît pentru antrenamente cît și pentru luptele pe care le aveau cu reprezentanții altor tradiții marțiale. Oricît de atent se lupta cu bokken-ul, accidentele erau adesea mortale. Este cunoscut cazul lui Miyamoto Musashi care, înarmat cu un simplu bokken și-a ucis adesea opozanții în confruntări. Ulterior, aceste prime forme de shinai s-au perfecționat pînă la cele din zilele noastre, pe care le întîlnim în disciplina Kendō.

Revenind la Naganuma Kunisato, conform cu cronica Heiho Denki Chukai, se știe că tatăl acestuia, Yamada Mitsunori, pe cînd avea 18 ani, a suferit un accident  într-o lupătă cu bokken, fiind nevoit să întrerupă practica pînă la vîrsta de 22 de ani. Această rană a lăsat urme permanente și l-a motivat pe Mitsunori să conceapă un echipament de protecție.

Yamada Mitsunori și Naganuma Kunisato au o contribuție majoră la dezvoltarea armurii de antrenament, precum și în folosirea acesteia împreună cu shinai-ul – 竹刀 pentru dueluri între școli, fenomen cunoscut sub numele de taryū jiaiShinkage Ryū Sagawa Ha din Sendai a fost prima tradiție ce a introdus folosirea în timpul antrenamentelor a protecției pentru față, protectie numită men hō . Însă, școlii Jikishinkage îi este atribuit meritul pentru introducerea în folosire (între anii 1711 si 1716) a unui echipament complet de protecție, pentru meciurile de antrenament (shinai uchikomi geiko), acesta fiind format din cască – men, pieptar – dō, mănuși – kote și protecție pentru coapse – tare. Totuși, Yamada Mitsunori avertizează în textul Heiho Zakki că adepții antrenamentului cu protecții, să nu se arunce necondiționat în lupă bazîndu-se pe echipamentul de protecție, deoarece în lupta pe viață și pe moarte lucrurile stau diferit. 

Toate aceste schimbări au avut rolul de a revitaliza disciplina Ken Jutsu, ea fiind ușor în decădere la acele vremuri, datorită climatului pacifist ce a caracterizat epoca Edo. Interzicerea duelurilor între școli și lipsa confruntărilor armate făcuseră ca artele marțiale ce presupuneau folosirea armelor să își piardă din popularitate.

Exersarea permanentă a formelor – kata devenise plictisitoare. Lipsa confruntărilor se simțea acut, iar introducerea echipamentului de protecție și conceptului de shiai uchikomi keiko – lupte de antrenament au dus la creșterea rapidă a popularității școlii Jiki Shinkage Ryū. Mulți spadasini de renume precum Otani Nobutomo, Shimada Toranosuke sau Sakakibara Kenkichi au devenit cunoscuți datorita acestei tradiții.

Otani Nobutomo a fost unul dintre cei mai mari promotori ai conceptului de taryū, standardizînd lungimea shinai-ului și introducînd primele forme de regulament. Dintre nenumărații elevi ai lui Otani,  unul s-a distins, Sakakibara Kenkichi. La vîrsta de 13 ani începea antrenamentele sub tutela lui Otani, pentru ca la 27 de ani să primească certificatul de menkyō kaiden (transmisie completă a tradiției).

Kenkichi s-a născut în noiembrie 1830, în localitatea Otsuka, actualmente parte din Tokyo, ca fiu al lui Masutaro Sakakibara. Se spune că ar fi fost un geniu al sabiei însă nu a putut să primească certificatul de menkyō kaiden mai devreme deoarece fiind sărac nu și-a permis să plătească mai repede taxa pentru certificat și ceremonia de acordare a acestuia. Aflând de această situație, în 1856, Otani a plătit totul pentru Kenkichi, iar acesta a putut să primească certificare, astfel. Ulterior, Kenkichi a fost introdus ca instructor asistent la Kōbusho. Otani a participat activ la fondarea Academiei Militare Kōbusho – 請武所 în 1855, unde se preda teppōjutsu, kenjutsu, kyujutsu, sōjutsu. În același an se căsătorește cu Taka, fiica lui Iwajiro Mihashi un hatamoto al Shogun-ului. Mama lui Taka era fiica lui Kaishu Katsu, un om de stat ce a avut un rol important în perioada de traversare de la regimul Tokugawa la Meiji.

Doi ani mai tîrziu, Kenkichi a fost numit instructor sef. În 1863, salariul său a fost crescut la 300 de ryō și a fost numit garda personală a Shogun-ului Iemochi Tokugawa, care-l aprecia foarte mult pentru caracterul său extrem de onest. Trei ani mai târziu, Shogun-ul Iemochi moare la frageda vârstă de doar 21 de ani iar Kenkichi a demisionat din funcția ce o ocupa, rezumîndu-se la a preda kenjutsu la propriul dōjō din Shitaya Kurumasaka, Tokyo. După abolirea shogunatului in 1867, Kenkichi a continuat să predea doar kenjutsu trecînd prin mari lipsuri din cauza scăderii interesului pentru această disciplină în epoca Meiji.

În 1873, cu ocazia unei ceremonii comemorative a fostului Shogun Iemochi, Kenkichi face o demonstrație publică de kenjutsu în care are loc și un meci demonstrativ.

Printre spectatori se afla și starețul templului Sennenji din Asakusa al sectei Jodō.

Fiind profund impresionat de această inițiativă, împreună cu alți admiratori a investit fonduri în susținerea unui proiect ce consta într-o serie de demonstrații și meciuri cu armură și shinai conduse de Kenkichi. Astfel, primul eveniment a avut loc în 15 aprilie 1873, cunoscut sub numele Kankyo Gekkenkai – Concursul de Kenjutsu Autorizat de Guvern. A avut un succes răsunător și fenomenul s-a extins cu repeziciune. Într-o lună au ajuns să fie ținute nu mai puțin de 20 de astfel de concursuri în Tokyo. Dar succesul de care s-a bucurat această inițiativă nu a fost văzut cu ochi buni de autorități, care se temeau ca spadasinii să nu devină un pericol pentru noua admnistrație și astfel, în 30 Iulie 1873, aceste concursuri au fost interzise pînă în anul 1876.

Sakakibara Kenkichi devine al 14-lea Soke al tradiției Jiki Shinkage Ryu, avînd la rîndul său sute de elevi, dintre care nu mai puțin de 20 de persoane (conform cu Watatani Kiyoshi și Yamada Tadashi – Bugei Ryuha Jiten) au ajuns să fie certificate cu nivelul menkyō kaiden. Cei mai talentați discipoli sunt considerați Yamada Jirōkichi și Matsudaira Yasutoshi. Un alt nume important al artelor marțiale japoneze ce a studiat cu Kenkichi a fost nimeni altul decât Takeda Sogaku fondatorul tradiției Daitō Ryū.

Jiki Shinkage Ryū este considerată una dintre școlile ce a stat la baza ideii de Kendō prin sistemul de competiții promovat. Indiferent de școală, toți practicanții puteau să lupte atâta timp cât respectau un regulament comun. Acest lucru a fost o inițiativă genială ce a avut ca efect revigorarea artei sabiei în epoca modernă.

Din punct de vedere tehnic, o altă tradiție a avut un rol foarte important în formarea disciplinei Kendo, respectiv Itto Ryu și ramurile sale. Foarte importantă a fost Nakanishi Ha Itto Ryu, ce a fost fondată de Nakanishi Chuta Tanesada, pornind de la vechea școală Ono Ha Itto Ryū. Aceasta , la rîndul ei, foloseste un model special de kote-uri numite oni-gote 鬼小手 (kote-urile demonului).

Astăzi, Kendō este datoare acestor vechi tradiții nu numai pentru instrumentele folosite și tehnica păstrată, dar și pentru menținerea interesului publicului larg pentru arta sabiei japoneze. Într-un moment în care folosirea sabiei pentru principalul său scop s-a dovedit ca fiind nu foarte eficientă, aceste adaptări au făcut posibilă păstrarea tradițiilor.

Astăzi, Kendo are milioane de adepți în toată lumea, lucru care cu siguranță nu ar fi fost posibil dacă de-a lungul timpului nu apăreau aceste modificări cu scopul de a proteja practicanții de accidentări. De asemenea Ken Jutsu s-a adaptat la cerințele vremurilor. Astăzi, se folosesc echipamente de protecție, Fukuro Shinai, Shinai, etc toate acestea facilitînd practica dincolo de pericolul iminent de accidentare ce reiese din utilizarea exclusivă a sabiei de antrenament făcută din lemn masiv (bokken). Și în Seibukan Dojo se folosesc echipamentele de protecție, deși tehnica nu s-a schimbat. Ken Jutsu presupune păstrarea tehnicii vechi, folosite de samurai pentru luptă.

Kenjutsu

“TRADITIE CONTEMPORANA”

Cu secole in urma, samuraii din vechea Japonie au perfectionat la un asa nivel tehnica sabiei, incit, brusc, tehnica a disparut, topindu-se in mintea practicantului, contopindu-se cu acesta si deschizind noi si nebanuite aspecte ale practicii. Astfel o simpla tehnica, menita sa ia viata adversarului a ajuns sa fie o tehnica meditativa care sa patrunda adinc in conștiința noastra dincolo de barierele mintii cotidiene, acolo unde numai tehnicile de meditatie Zen se credea ca pot ajunge. Concentrarea totala doar pe un singur gest si gind face ca orice altceva sa dispara. Miscarea aceea unica in care fizicul si psihicul sint angajate total, face ca anumite zone ale constiintei noastre sa se trezeasca accesind zone care pina atunci ne pareau imposibil de imaginat. O astfel de practica care este identica cu meditatia zen, insa are si vigoarea exercitiilor fizice este ceea ce avem nevoie astazi, dupa cele 8 ore de munca.

Societatea moderna este un factor extrem de daunator fizicului si psihicului uman. Stresul cotidian acut pe care il resimtim cu totii, alimentatia defectuoasa, lipsa de miscare si efort fizic fac ca oamenii zilelor noastre sa sufere de mult mai multe boli decit sufereau predecesorii nostrii. Desi medicina a evoluat fabulos de mult in ultimul secol ne confruntam cu un numar in continua crestere a aparitiei bolilor. Astazi, termeni precum poluare, stres, poluare fonica, mincaruri ce contin extrem de multe chimicale sint pe buzele tuturor. In acest context o disciplina martiala care sa solicite atit fizicul cit si psihicul este exact lucrul de care avem nevoie pentru a ne pastra intr-o forma fizica/psihica buna.

In numai doua ore de practica a caii sabiei, psihicul se elibereaza de tot stresul cotidian pe care l-a acumulat, fiind pregatit a doua zi pentru noile solicitări la care o sa fie supus. De cite ori, dupa o zi intreaga de stat la birou, ati avut o noapte agitata in loc sa aveti un somn profund și v-ati zvircolit in pat stringind asternuturile sub voi? Calea sabie face ca tot acest stres sa dispara. O astfel de practica imbunatateste serios circulatia cerebrala iar fluxul constient al gandurilor este oprit, in timp ce sangele patrunde in straturile profunde. Mai bine irigate, acestea se trezesc dintr-un fel de somnolenta si activitatea lor confera o impresie de bunastare, de seninatate, de calm, asemanatoare somnului profund, dar totusi in plina veghe.Astfel, sistemul nervos este destins, ajutandu-ne sa fim receptivi, atenti in cel mai inalt grad cu fiecare dintre celulele corpului.

Un vechi proverb ne spune ca: “o minte sanatoasa intr-un corp sanatos” poate sa fie. Din ce in ce mai des aud oameni care spun ca munca de birou ii afecteaza serios din punct de vedere fizic. Datorita lucrului excesiv in fata PC apar deformari ale coloanei vertebrale, scade vederea, etc. Acestea sint doar citeva exemple, insa lista ar putea sa continue. Calea sabiei, Ken Jutsu/ Iaido/ Iai Jutsu, ne ofera un remediu si o solutie la aceste probleme.

TEHNICI VECHI, APLICARE MODERNA

Se spune ca omul este o fiinta evoluata prin faptul ca are constiinta si capacitatea de a-si controla impulsurile primare. Arta dominarii impulsurilor primare, autocontrolul, stapanirea de sine, toate acestea par lucruri de neatins uneori, in conditiile vietii de zi cu zi. Omul care nu are autocontrol nu cunoaste nici intelepciunea, nici puterea concentrarii. In lipsa concentrarii nu se poate cunoaste pacea interioara. Si cum ar putea fi fericit cel care nu cunoaste pacea? Corectitudinea, curajul, bunatatea, politetea, rabdarea, onoarea, loialitatea, modestia, respectul, sunt valori indispensabile controlului de sine, care este chintesenta codului onoarei si moralei universale. Toate aceste principii conduc la elevarea spiritului si extinderea constiintei.

In Ken Jutsu “ieri” sau ” maine ” devin notiuni mai putin importante, ceea ce conteaza insa este momentul prezent, clipa traita in toata intensitatea ei. Astfel, descoperim in noi potentialul latent, inca neexploatat, adevarata noastra natura, fara graba, fara griji, fara notiunea de a castiga sau a pierde ceva. Ken Jutsu este calea spre perfectionarea continua, prin motivatie si credinta in scopul final, prin munca si perseverenta, prin daruire si modestie. Viata noastra ne este data de doua elemente distincte din univers : fizicul si spiritul, Unificarea acestora fiind scopul urmărit în Ken Jutsu.

HIKITA SHINKAGE RYU

In Japonia sunt considerate trei mari traditii martiale ce au stat la baza formarii traditiilor de lupta cu sabia si nu numai. Acestor trei linii le putem spune pe scurt a) Shinto Ryuha; b) Kurama Ryuha c) Kage Ryuha. Fiecare din aceste traditii are propria sa caracteristica si istorie. Traditia Hikita Shingake Ryu apartine de curentul Kage Ryu.

Fondatorul acestei traditii este Hikita Bungoro. Acesta s-a nascut in 1537 in provincia Kaga (Prefectura Toyama) satul Ishikawa. Mama sa era sora mai mare a lui Kamiizumi Ise, fondatorul traditiei Shinkage Ryu. Inca din tinerete a luptat alaturi de Kamiizumi Ise in provincia Kozuke (Prefectura Guma), remarcandu-se ca un excelent luptator cu Naginata si Yari. Se asuma ca ar fi inceput sa invete arta sabiei direct de la Kamizumi Ise, datorita relatiilor sale stranse de rudenie. Insa este extrem de posibil sa fi invatat la rindul sau direct de la Aisu Koshichiro, fiul fondatorului traditiei Kage Ryu.

Exista Densho în Kumamoto in care gasim informatia ca Hikita a studiat, de asemeni, si Kashima Shinto Ryu a lui Tsukahara Bokuden cu unul dintre elevii acestuia pe nume Ujii Yashiro Mitsuhide in provincia Ise. Totodată, se stie ca Hikita a primit Inka si în Nen Ryu, insa nu se cunoaste exact cine i-a fost profesor.

A predat lui Oda Nobutada (primul fiu al lui Oda Nobunaga), Toyotomi Hidetsugu (nepot al lui Toyotomi Hideyoshi si in acelasi timp fiul adoptiv al acestuia), Kuroda Nagamasa (fiul lui Kuroda Kanbei).

Ulterior a fost angajat de familia Hosokawa pentru a preda arta sabiei lui Hosokawa Yusai. In 1595 renunta la serviciul sub familia Hosokawa pentru a-si începe Musha Shugyo. Se rade pe cap și devine calugar budist adoptând numele numele de Seiunsai. Tradiția sa marțială s-a dezvoltat în mod special în Kyushu. Dintre toate liniile de Shinkage Ryu existente astăzi se crede că Hikita Ha este cea mai apropiată de vechiul Kage Ryu.

TAISHA SHINKAGE RYU – DE LA KENJUTSU LA NINJUTSU

Aceasta traditie martiala a fost fondata de Marune Kurando no Suke in1568, dupa ce in prealabil studiase trei traditii martiale, respectiv Chujo Ryu cu Amakusa Izu no Kami, Ta Ryu cu Tsukahara Bokuden si ulterior Shinkage Ryu cu Kamiizumi Ise. In februarie 1568 Kamiizumi Ise ii confera cu certificat al transmisiei (Inka). Din acest moment Marune a lucrat intens la noua sa scola de hyoho si impreuna cu Den Rinbo Raigyo ( Zhuan Linfan ) a format Sagara no Shinobi fiind în slujba seniorului Sagara Nagatsune. Este cunoscut faptul ca Den Rinbo, inainte de a intra în grupul lui Marune a fost pirat. Rinbo s-a ocupat în mod special de reteaua de spioni formata de aceasta traditie. Deasemeni avea relatii stranse cu shugenja (calugari războinici) (ulterior devenind chiar el un shugenja) si cu ajutorul carora reusea sa obtina informatii altfel inaccesibile. A fost numit primul comandant (jonin) al clanului Sagara no Shinobi. Organizati in zece formatiuni, aveau nume ce corespundeau unor tehnici din Taisha Ryu si erau conduse de un menkyo kaiden din scoala. Se spune ca Marune Kurando conducea o retea de 24 de chunin (oameni intermediari) ce erau experti in bu jutsu si care aveau misiunea de a interconecta reteaua si de a transmite ordinele la cei saisprezece genin. Marune a introdus puternice aspecte mistice din Buddhismul Mikkyo in scoala sa, folosind cultul zeitatii Marishi Ten. Kuji Kiri, Mantre si incantatii sunt folosite pentru a-i conferi practicantului abilitatile necesare pentru a invinge.

Interesant la aceasta traditie martiala este faptul ca, desi au trecut mai bine de 440 de ani de la formarea ei, in zilele noastre ea a ramas concentrata in aceiasi regiune unde a si aparut. La nu mai mult de 1h de mers pe jos de la mormintele lui Marune Kurando si al lui Den Rinbo Raigyo se afla casa celui de al 13-lea Mare Maestru al traditiei. La 15 min de acelasi loc este casa unde si astazi traiesc urmasii lui Marune Kurando, in persoana dl Marune Sekinosuke.

YAMAKITA TAKENORI

Dl Yamakita Takenori (Fujiwara Sadamune), cel de al 13-lea maestru al traditiei a trait intr-un sat de munte la 1,5 ore de orasul Kumamoto, Prefectura Kumamoto si avand casa la liziera padurii, fiind intr-o armonie deplina cu natura. El si-a pastrat cele mai importante calitati umane, precum modestia, voia buna, naturaletea si motricitatea. Pe vremea cind era tinar practica pe linga Taisha Shinkage Ryu Ken Jutsu si alte arte martiale precum Kendo si Jukendo avind nivelul Renshi. A invatat Taisha Shinkage Ryu de la tatal sau, Oda Seka, care a fost al 12-lea Soke al scolii dar si un renumit expert in lupta cu pusca cu baioneta (Jukendo).

NITEN ICHI RYU

Musashi este considerat ca fiind cel mai mare spadasin al tuturor vremurilor din Japonia. Remarcindu-se intr-o perioada de singeroase confruntari civile si militare, Musashi a marcat arta sabiei profund atit prin scoala pe care a fondat-o cit si prin tratatul de strategie Gorin no Shio, pe care l-a lasat mostenire celor ce-i urmeaza calea. Si astazi, in Japonia, numele sau este pe buzele tuturor practicantilor de arte martiale, dincolo de stil sau traditia din care fac parte. Celebritati din lumea artelor martiale precum Masutatsu Oyama l-au avut ca si personaj de inspiratie.

Musashi s-a nascut in 1584 (dupa alte surse in 1582), linga Himeji, in prefectura Harima intr-o familii de samurai cu traditie in practicarea artelor martiale. Dupa cum este scris pe monumentul ridicat pe muntele Tamukeyama, de Yori Miyamoto (fiul adoptiv al lui Musashi) “tatal sau se numea Shinmen Muni[sai], un maestru de Jute Jutsu. Tatal lui Musashi a jucat un rol activ in conflictele dintre daimyo din vremurile sale, folosind cu mare indeminare o sulita cu virf tip cruce, desi este considerat unul dintre cei mai abili practicanti de Jute Jutsu. Gratie daruirii cu care si-a indeplinit datoria, lui Muni[sai] Miyamoto i s-a oferit numele stapinului sau “Shinmen”. Se pare ca acesta este motivul pentru care Musashi se autonumeste in Gorin no sho: “Shinmen Musashi”. De asemenea Muni a fost invingatorul unui concurs de ken justu tinut in fata lui Ashikaga Yoshiaki ( ultimul Shogun al familiei Ashikaga ). Datorita acestui eveniment el a primit titlul de “Tenka Muso” ( “Fara rival in lume”), nume pe care l-a folosit ulterior. Munisai Miyamoto s-a hotarit la un moment dat sa se concentreze profund asupra luptei cu sabia si in mod special asupra luptei cu ….. doua sabii . A scris un Mokuroku in care detalia tehnicile scolii sale “Tori Ryu “. Aceasta scoala a fost fondata de Hirata Shokan, nimeni altul decit bunicul lui Musashi.

Se pare ca originea traditiei martiale a lui Musashi ne duce pina la scoala NEN RYU fondata de celebrul calugar razboinic Jion. Nen Ami Jion (1351-1409) a avut in total 14 elevi. Tsutsunami Hozan a fost al 12-lea discipol si era un adept al ju jutsu-ului si jute-ului, ce a fondat ulterior scoala Hozan Ryu. Hozan a trait o vreme in Shimotsuke (Tochigi) unde a avut ocazia sa-l intilneasca Hirata Shokan si sa invete de la el. Hirata Shokan preda in scoala sa Ken Jutsu, Naginata Jutsu, So Jutsu, Jute Jutsu si Ju Jutsu. Erau vremuri de razboi, iar cunoasterea armelor clasice era o necesitate. Muni[sai] Miyamoto a invatat de la tatal sau aceste discipline, excelind in folosirea katanei si a jute-ului. Musashi a primit invatatura in arta familiei si a dezvoltat-o practicind si “reflectind de dimineata pina-n noapte”.

In conformitate cu celebrul tratat Gorin no Sho, intre 21 si 29 de ani, Musashi a traversat Japonia vizitind diverse ryu ha ( scoli ) de arte martiale provocind sau acceptind un numar impresionant de dueluri, aproximativ 60, si iesind din toate invingator. Mare parte din aceste confruntari se pot regasi relatate in documentele vremii sale, insa nu in totalitate. Ultimul duel a fost cu Sasaki Kojiro pe insula Ganryu. Acest duel a facut obiectul de inspiratie a multor filme, piese de teatru sau romane, majoritatea sustinind ca lupta dintre cei doi ar fi fost data in valurile marii, Musashi fiind inarmat cu un bokken lung facut dintr-o visla, iar Sasaki cu o sabie neobisnuit de lunga. Insa realitatea istorica, bazata pe documente, spune ca cei doi s-au intilnit la ora fixata, fiind asistati de reprezentanții guvernamentali locali, pe un teren special amenajat. Musashi a folosit pentru acea lupta un bokken la fel de lung precum era sabia lui Sasaki Kojiro. Actualmente pe insula Ganryu exista un monument dedicat acelui eveniment, in care cei doi sint infatisati in momentul luptei.

Dupa acest duel, Musashi realizeaza ca arta sabiei nu consta doar in cine invinge si cine pierde prin strategie. Isi dedica restul vietii practicii artei sabiei si a meditatiei iar, in jurul virstei de 50 de ani, Musashi atinge starea de Satori, stare ce poate fi considerata similara cu trezia crestina, putind astfel sa perceapa adevarata natura a tuturor lucrurilor si fenomenelor. Din acest moment duelurile sale sfideaza rationalul. Insa cel mai important aspect este ca nici unul din oponentii sai ulteriori acestui eveniment nu au mai fost raniti in timpul duelurilor, desi s-au declarat invinsi.

In 1643 Musashi simte ceea ce va deveni o boala fatala si pe 10 octombrie decide sa se purifice “urcind pe muntele Iwato din provincia Higo din insula Kyushu, salutind si venerind cerul, adorind-o pe Kannon si stind in fata statuii lui Buddha”. Aici el se apuca sa scrie Cartea Celor Cinci Cercuri (Gorin no Sho), lucrare care ii ia 2 ani de meditatie si scriere pina sa o duca la final.

In martie 1645, boala de care suferea s-a acutizat, devenind ( dupa unele surse ) un cancer toracic, care s-a inrautatit rapid astfel ca, in aprilie, Musashi decide sa se retraga in pestera Reigan pentru a astepta linistit si impacat momentul inevitabil din viata tuturor oamenilor: moartea. Pe 12 mai 1645, Musashi a dat ultimele daruri elevilor si rudelor sale, apoi a scris DOKUDO ( calea autorealizarii/ calea pe care trebuie sa mergi singur), 21 de poeme de autodisciplina pentru generatiile urmatoare.

Pe 19 mai 1645, Miyamoto Shinmen Musashi, fondatorul scolii Hyoho Niten Ichi Ryu Ken Jutsu, autor al unuia dintre cele mai celebre tratate de strategie ( Gorin no Sho ), considerat cel mai mare luptator al tuturor timpurilor din Japonia, pleaca din lumea aceasta. Imediat ce sfirsitul marelui luptator a devenit iminent, preotul Zen Shunzan, alaturi de care Musashi practicase Zen o buna bucata de timp, a inceput sa intoneze sutrele ( textele sfinte ). Legendele spun ca atunci cerul a inceput sa devina innorat deasupra sa si un enorm fulger insotit de un puternic tunet ar fi izbucnit din nori, anuntind trecerea Maestrului Musashi in lumea cealalta.

Martial Essence – reprezentanta a Inosanto Academy of Martial Arts

Cu mai mulți ani în urmă am fost la un seminar cu Sifu/ Guro Daniel Inosanto în Germania. Un prieten ce locuia în Germania de ceva timp, mi-a spus că la acea vreme, că anual avea loc un seminar susținut de maestrul Inosanto, undeva aproape de Frankfurt, respectiv în Speyer. Cum la acel moment practicam Wing Chun și FMA am spus că ar fi o ocazie foarte bună să-l întîlnesc pe omul care reușise să integreze aceste sisteme marțiale. M-am urcat în avion și în 5 ore eram la sala unde avea loc seminarul. Primul lucru care m-a impresionat a fost numărul extrem de mare al participanților. Erau undeva în jur de 300 de persoane. Seminarul nu era foarte ieftin (cel puțin pentru o persoană din Romania). Al doilea lucru pe care l-am remarcat a fost media de vîrstă a celor prezenți. Mă așteptam să găsesc foarte mulți tineri în primul rînd, iar acolo media era în jur de 40 de ani. Foarte mulți practicanți cu părul grizonat. Acest lucru spune ceva despre calitatea fenomentului. Erau oameni ce practicau de foarte mulți ani sub tutela lui Sifu Inosanto. Însăși organizatorul acestui seminar, dl. Udo Muller ce studiază sub tutela Academiei Inosanto încă din 1983, era trecut binișor de 50 de ani la acel moment. Sifu Inosanto îl avea ca asistent pe dl Joel Clark împreună cu care a susținut tot seminarul. Fiind un număr așa de mare de participanți nu s-a pus problema ca Sifu Inosanto să poată să treacă pe la fiecare practicant. Se forma un cerc de jur împrejurul lor, cu primele rînduri stînd jos, pentru ca toată lumea să poată vede. Sifu Inosanto explica o tehnică cu 3-4 varninate apoi practicanții se răspîdeau în toată sala practicînd fiecare ceea ce a înțeles. Printre multele tehnici arătate în timpul acestui seminar, Sifu Inosanto povestea multe lucruri ce aveau legătură fie cu tehnicile în sine, fie cu originea artelor marțiale din care acestea proveneau. Tenatica seminarului a fost compusă din 3 capitole distincte, respectiv Jeet Kune Do, Filipino Martial Arts și ceva elemente de Sialt. Din acel moment am participat la toate seminariile susținute de Shifu Inosanto în Europa.

2015 Speyer, Germania

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost partea de Jeet Kune Do. Shifu Inosanto a pornit de la ceea ce Bruce Lee a predat între anii 1964 și 1972, fără să se limiteze la acest curriculum. În decursul anilor, intrînd în contact cu alte sisteme marțiale, Shifu Inosanto a preluat toate elementele ce s-au dovedit utile pentru a ține pasul cu schimbările tehnico tactice ce au apărut în ultimii ani. Trebuie să recunoaștem că apariția MMA a schimbat într-o măsură majoră repertoriul tehnic al celor interesați de un sistem de luptă care să facă față situațiilor complexe ce pot să apară într-o confruntare stradală. Multe voci au spus că Shifu Inosanto s-a depărtat de ceea ce Bruce Lee a predat. Eu cred că de fapt nu s-a depărtat, ci a aplicat ceea ce de fapt Bruce Lee a spus foarte clar: “Absorb what is useful. Reject what is useless. Add what is essentially your own.” Cînd vorbim despre luptă, trebuie să vorbim despre eficiență, nu despre tradiție. Tradiția este importantă, să știm care ne sînt rădăcinile, înaintașii, dar nu este mai importantă decît rezultatul luptei. Fiecare fondator de sistem de fapt asta a intenționat să facă, un nou sistem marțial adaptat cerințelor vremurilor sale. Iar Shifu Inosanto a înțeles perfect acest lucru. În Academia de Arte Martiale Inosanto nu se predă doar Jeet Kune Do sau Arnis. Erik Pauson, multiplu campion de Shooto Wrestling predă acest sistem mixt de arte marțiale în cadrul academiei. Jean Jacques Machado predă Brazilian Ju Jutsu. Și acestea sînt doar trei exemple. Shifu Inosanto a fost un promotor al tuturor experților pe care i-a întîlnit. Îmi aduc aminte că în timpul unui seminar, atunci cînd se preda secțiunea de Trapping Hands din JKD acesta a spus : “If you are interested in Trapping Hands, I recommend you go to Sifu Francis Fong. He is much better than me at Traping Hands!“! Cîți maeștri care țineau un seminar în fața a peste 200 de oameni ați auzit spunînd așa ceva?! Să spună despre un alt maestru că este mult mai bun decît el! Shifu Inosanto este un exemplu de modestie.

Autorul împreună cu Shifu Dan Inosanto 2018 Roma.

După mai multe seminarii cu Shifu Inosanto la care am participat, m-am hotărît să fac un pas mai departe în acest organizație. Astfel, în timpul seminarului de instructori de la Roma din Februarie 2017 am susținut testul pentru instructori în fața lui Shifu Inosanto. Testul a constat în trei capitole distincte, respectiv Jun Fan Kick Boxing, Jun Fan Trapping Hands și Filipino Martial Arts. 16 ore de seminar pentru instructori, 10 ore de seminar public, apoi a venit evaluarea. Mulțumită anilor de arte marțiale pe care îi aveam în spate și a faptului că m-am pregătit intens pentru acea evaluare am reușit să trec cu bine examenul. Două luni mai tîrziu am primit diplomele de Instructor în Jun Fan Gong Fu / Jeet Kune Do și Filipino Martial Arts de la Academia de Arte Martiale Inosanto – Inosanto International Martial Art Instructor Association. A fi certificat de Shifu Inosanto este o onoare dar și o obligație. Este precum o promisiune că vei face toate eforturile necesare pentru a duce mai departe aceste învățături și aceste principii. Pînă la urmă Jeet Kune Do nu este un stil de arte marțiale. Este mai degrabă o filosofie a acestora. Filosofie ce a fost promovată inițial de nimeni altul decît Bruce Lee.

Februarie 2019, Roma – Grupul de practicanți din Asociatia Martial Essence împreună cu Shifu / Guro Inosanto