Zhang Zhao Dong Bagua Zhang

CHENG TING HUA

Cheng Ting Hua – al treilea de la stînga la dreapta

Cheng Tinghua (1848-1900), este considera al doilea mare discipol al lui Dong Hai Chuan și creatorul stilului Cheng de Bagua Zhang.

Cheng Ting Hua a fost un producător de ochelari de profesie și un expert în Shuai Jiao înainte de a învăța Bagua Zhang de la Dong Hai Chuan. Născut al 3-lea dintre cei 4 frați în 1848 în Shen, provincia Hebei, Cheng Tinghua era pasionat de artele marțiale. Când Cheng avea în jur de 13 ani s-a mutat la Beijing unde a început să practice Shuai Jiao (lupte chinezești). Când Cheng avea aproximativ 28 de ani Cheng s-a împrietenit cu Yin Fu și Shi Jidong (doi dintre primii studenți lui Dong Haichuan). Aceștia l-au introsus ca elev al lui Dong Hai Chuan, fiind considerat al patrulea sau al cincilea elev. A studiat cu Dong aproximativ 6 ani înainte ca Dong să moară în 1882. 

Cheng Tinghua a fost un artist marțial foarte deschis, care a predat Bagua Zhang oricui era cu adevărat interesat să învețe. Îi plăcea să întâlnească alți artiști marțiali pentru a compara stilurile și a împărtăși tehnicile și teoriile artelor marțiale. El este cel ce a făcut legătura între Xing Yi Quan și Bagua Zhang. Printre oamenii din Xing Yi Quan cu care a schimbat informații sînt nume celebre, precum Go Yun Shen (1829 – 1898) Li Chun Yi, Zhang Zhao Dong, Liu De Kuan etc. O parte dintre acești experți în Xing Yi au fost prezentați lui Dong Hai Chuan și sînt recunoscuți ca elevi ai acestuia, precum Li Chun Yi, Zhang Zhao Dong, Liu De Kuan. Totuși, cum Dong era deja destul de bătrîn, se asumă că majoritatea învățăturilor au venit tot de la Cheng Ting Hua. 

Cheng Tinghua a fost ucis în timpul Rebeliunii Boxerului, când cele „opt armate străine” au invadat Beijingul (1900). În timpul luptelor ce s-au dat în Beijing, Cheng s-a implicat într-un conflict cu soldați germani, omorînd mai mulți dintre aceștia înainte de a fi împușcat. Avea 52 de ani.

ZHANG ZHAO DONG

Zheng Zhao Dong împreună cu elevul său Qiu Zhe He 

Zhang Zhao Dong (张兆东 1859-1940), cunoscut și sub numele de Zhang Zhan Kui (张占魁), s-a născut în provincia Hebei, satul Ho Hung Yan în 1859, într-o familie de fermieri săraci. Prima artă marțială pe care a studiat-o a fost Mizong Quan. Adolescent fiind a devenit elevul lui Liu Qi Lan, un faimos maestru de Xing Yi Quan. Zhang Zhaodong s-a antrenat asiduu și a devenit, de asemenea, un renumit expert în Xing Yi Quan.
Când Zhang avea 20 de ani s-a mutat la Tien Jin unde a început să lucreze pentru poliție ca vînător de recompense. La scurt timp după aceea, maestrul Cheng Ting Hua a vizita Tianjin și a avut câteva probleme. astfel au ajuns să se cunoască Zhang Zhao Dong cu Cheng. Zhang a fost prezentat lui Dong Hai Chuan și astfel el a devenit la rîndul său un expet în Bagua Zhang.  
La începutul carierei sale didactice din Tianjin, Zhang Zhaodong a predat Xingyi Quan, apoi, treptat a predat și Bagua Zhang. Deoarece Zhang Zhaodong avea o solidă practică în Xingyi, stilul său de Bagua Zhang are în mod natural o aromă Xingyi. Zhang Zhaodong era un bărbat înalt și puternic, căruia îi plăcea să folosească posturi largi și deschise la antrenament. Forma și aplicațiile lui Bagua Zhang au fost directe, puternice și relativ simple, nu la fel de evazive în comparație cu altele din cauza forței sale și a experienței în Xing Yi Quan. 
Când Zhang avea peste 70 de ani, era bine cunoscut în toată China pentru abilitățile sale, fiind invitat frecvent în alte zone ale țării pentru a participa și a demonstra Bagua Zhang la evenimente de arte marțiale.

Zhang Zhaodong a avut mai mulți elevi faimoși, printre care Jiang Rong Qiao, Wang Shujin, Zhao Dao Xin. 

ZHAO DAO XIN

Zhang Zhao Dong împreună cu discipolul său Zhao Dao Xin

Maestrul de arte marțiale Wang Xiangzhai a predat nenumărați ucenici de-a lungul vieții, dar când vine vorba de discipoli mândri, trebuie să fie Yao Zongxun și Zhao Daoxin. În special Zhao Dao Xin, încă de când studia arta, Wang Xiangzhai îl lăuda adesea pentru că este „extrem de inteligent și va putea să învețe de îndată ce va învăța”. Cu toate acestea, în ultimii săi ani, Zhao Daoxin a negat public că Wang Xiangzhai era stăpânul său și, de asemenea, a declarat că nu a aflat nimic de la Wang Xiangzhai. Așa s-a întâmplat?

Zhao Dao Xin, al cărui nume real este Zhao Enqing, s-a născut în 1908 într-o familie de intelectuali din Tianjin. Tatăl său, Zhao Yin Tang, este un savant foarte talentat și, în același timp, îi plac și un practicant serios de arte marțiale. Enqing a fost inteligent de când era copil. Fie că învața scrierile clasice sau arte marțiale, nu o poate uita niciodată. În plus era extrem de motric, fiind foarte talentat în tot ceea ce presupunea artele marțiale sau sportul, practicînd înotul și haltere. Dar artele marțiale au fost marea sa pasiune. Familia Zhao era destul de înstărită iar Zhao Yin Tang era un apropiat al cercurilor elitiste de practicanți de arte marțiale din Tian jin. Astfel Enqing a fost introdus ca discipol al faimosului vînător de recompense Zhang Zhao Dong. 

Dovedind un interes extrem pentru artele marțiale, ce era îmbinat cu o inteligența superioară Zhao Enqing a fost apreciat extrem de mult de Zhang Zhao Dong care a inceput să investească masiv în el. Astfel Zhang Zhao dong îl introduce pe Zhao Enqing ca discipol la Wang Xiang Zhai, nimeni altul decît fondatorul sistemului Yi Quan. La rîndul său Wang Xiang Zhai a fost impresionat de Zhao En Qing foarte mult, tratîndu-l preferențial. El este cel care îi dă numele de Dao Xin (Calea Nouă) lui Zhao En Qing. 

La nici 20 de ani Zhao Dao Xin începe să participe la meciuri de Lei Tai (MMA pe platformă) reușind rezultate impresionante. La acea vreme, competiția de Lei Tai nu foloseau nici un fel de protecție iar regulile erau aproape inexistente. 

A mai studiat și Xin Yi Liu He Ba Fa cu renumitul maestru Wu Yi Hui, încercînd permanent să-și îmbunătățească nivelul, fără să se limiteze la un singur stil sau tradiție. Era permanent în căutare. A fost un inovator și o persoană ce punea pe primul loc eficiența marțială dincolo de tradiții sau cutume. Aprecia foarte mult metodele de antrenament din Boxul Occidental recunoascîndu-i valoarea în ceea ce privește tehnica de brațe și metodele de antrenament. 

YU GAO QUAN

La rîndul său, Zhao Dao Xin a avut mai mulți elevi printre care și Yu Gao Quan, un renumit expert de arte marțiale din Tianjin, cunoscut expert de Bagua Zhang și Yi Quan în China. Acesta a început să studiez Xing yi quan în 1964 sub conducerea maestrului Liu Xuerui. În același timp, a studiat și cu maestrul Chen Shifen, iar în 1966 l-a întâlnit pe maestrul Ao Shi Peng, un discipol al lui Wang Xiang Zhai, fondatorul lui Yiquan. Maestrul Ao avea cunoștințe profunde despre Yi Quan și punea un accent deosebit pe punerea în practică. În 1970 a devenit elevul lui Qiu Zhi He, un alt discipol direct al lui Zhang Zhao Dong. Acesta din urmă îl întroduce ca discipol la Zhao Dao Xin în 1975. Rămîne și studiază cu Zhao Dao Xin pînă la sfîrșitul vieții acestuia, în 1990. 

Dintre elevii maestrului Yu, reprezentativ pentru noi este Paul Rogers. Acesta a mers în 1994 în Tienjin pentru a studia acupunctura la universitatea de Medicină Tradițională Chineză, iar în 1997 devine discipolul maestrului Yu Gao Quan. 

Maestrul Yu Gao Quan împreună cu discipolul său Paul Rogers. Tienjin – China

Edit Stilul Zhang

Liang Bagua Zhang

LIANG ZHEN PU

Liang Zhen Pu s-a nascut in 12 mai 1863 in satul Hao Chia din provincia Hebei. Acesta a început studiul artelor marțiale la vîrsta de 7 cu stilul Tan Tui ( stil axat in mod special pe lovituri de picior, însăși numele se traduce prin “piciorul care zvîgnesc”), avîndu-l ca profesor pe Ching Feng Yi. Cu Ching.  La vîrsta de 13 ani  a trebuit sa plece la Beijing iar la vîrsta de 14 ani este acceptat ca elev de Dong Hai Chuan. După ce profesorul său a decedat, Liang si-a continuat studiul sub îndrumarea lui Yin Fu si Chang Ting Hua. Li Zi Ming ( elev direct al lui Liang Zhen Pu ) a spus in nenumarate rînduri ca relatiile dintre Liang si Yin Fu, Cheng Ting Hua si Liu Feng Chun erau excelente. 

Liang Zhenpu (梁振蒲) 20 Mai 1863 – 13 August 1932

Liang Zhen Pu a predat arte marțiale în mod profesionist și în același timp a deținut o afacere de garzi de corp in zona sa natala. Liang Zhen Pu a murit in data de 13 august 1932 la virsta de 69. Mormintul sau este in cimitirul Wan An, fiind plasat chiar linga mormintul lui Dong Hai Chuan.

Liang a avut doi elevi de frunte, respectiv Gou Gu Ming și Li Zi Ming. Gou a fost foarte cunoscut in rindul practicantilor de Bagua din Bei Jing, fiind considerat cel mai bun elev al lui Liang. Dupa moartea lui Liang, Gou s-a mutat împreuna cu Li Ziming, caruia i-a predat absolut tot ce învatase de la maestrul lor. 

LI ZI MING

Li Ziming [ 25 iunie 1902 – 23 ianuarie 1993] A avut o educație foarte înaltă, pe lîngă arte marțiale fiind considerat un renumit caligraf și pictor. 

În 1921, a devenit un discipolul lui Liang Zhenpu, un prieten al tatălui său. A mai studiat și cu Zhang Zhao Dong, un alt elev direct al lui Dong Hai Chuan. 

Li a atins un nivel foarte înalt de competență tehnică și atingere în toate aspectele Baguazhangului, inclusiv forme, arme, teorie și metode de luptă. Era deosebit de priceput la arta luptei, iar abilitățile sale de luptă corp la corp au crescut perceptibil de-a lungul anilor.

Li și-a dedicat viața conservării formelor Baguazhang, cercetării teoriei Baguazhang și popularizării artei. Pentru a proteja mormântul lui Dong Haichuan, pe 2 și 3 august 1980, un grup de peste 100 de practicanți Beijing Baguazhang sub conducerea lui Li Zi Ming au mutat rămășițele lui Dong, precum și tăblițele de piatră însoțitoare, în noua locație din Cimitirul Public Wanan.

Li Ziming a avut foarte mulți elevi. Dintre aceștia opt sînt considerați elevi interni, respectiv Ma Chuanxu (馬傅旭), Wang Shitong (王世通), Zhang Huasen (張華森), Zhao Dayuan (赵大元), Di Guoyang (邇)国, Sui Yunjiang (隋云江), Li Gongcheng, Wang Tong (王桐), Ling Chengyong, Zhang Quanliang, Sun Hunyan și Ma Ling.

Li Zi Ming împreună cu elevul său Di Guo Yong la mormîntul lui Dong Hai Chuan

DI GUO YONG

Di Guo Yong s-a nascut in Septembrie 1948 in provincia Hebei, fiind un renumit expert de Xing Yi Quan, Bagua Zhang din Beijing, China. Este membru al Asociației Chineze de Wushu, arbitru internațional Wushu de gradul întîi, membru al Asociației de Wushu din Beijing, avînd gradația 7 Duan acordată de către Asociația Chineză de Wushu, membru al Asociației Beijing Bagua Zhang. În 1983, Maestrul Di Guoyong a fost unul din membrii fondatori al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing, fiind numit secretar general. El a fost, de asemenea, vicepreședinte și președinte al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing. În 1990, a organizat Primele Campionate de Xing Yi Quan din întreaga China. Maestrul Di Guoyong a antrenat în numeroase instituții din China, precum Universitatea de Sport din Beijing, Universitatea de Limbi Străine din Beijing, Colegiul de Aeronautică și din străinătate, inclusiv în Romania unde a predat Xing Yi Quan și Bagua Zhang. 

In 1975 este acceptat printre cei opt elevi interni ai lui Li Zi Ming, fiind astfel la a patra generație de maeștrii de Bagua Zhang.  

În vara anului 2004 a venit în Romania la invitația elevului sau Dragos Chiric pentru a susține un seminar de Xing Yi Quan și Bagua Zhang la București. Astfel a stat în Romania timp de două luni de zile, predînd intensiv Bagua Zhang și Xing Yi Quan.

2003 Beijing. Shifu Di Guo Yong împreună cu Dragos Chiric

Edit Stilul Liang

CATEGORII

RECENT POSTS

Di Guo Yong

Prima parte

Maestrul Di Guo Yong este un renumit expert de Xing Yi Quan și Bagua Zhang din Beijing, China. Este membru al Asociației Chineze de Wushu, arbitru internațional Wushu de gradul întîi, membru al Asociației de Wushu din Beijing, avînd gradația 7 Duan acordată de către Asociația Chineză de Wushu, membru al Asociației Beijing Bagua Zhang. În 1983, Maestrul Di Guoyong a fost unul din membrii fondatori al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing, fiind numit secretar general. El a fost, de asemenea, vicepreședinte și președinte al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing. În 1990, a organizat Primele Campionate de Xing Yi Quan din întreaga China. Maestrul Di Guoyong a antrenat în numeroase instituții din China, precum Universitatea de Sport din Beijing, Universitatea de Limbi Străine din Beijing, Colegiul de Aeronautică și din străinătate, inclusiv în Romania unde a predat Xing Yi Quan și Bagua Zhang.

Maestrul Di Guo Yong

Di Guo Yong s-a nascut in Septembrie 1948 in provincia Hebei. La virsta de 15 ani incepe sa invete Kung Fu stilurile Xing Yi Quan si Shaolin Chang Quan cu maestrul Zhao Zhong. In 1973 îl intilneste pe celebrul maestru Wu Bin Lou de la care invata stilul Chuo jiao Fan Zi (Boxul picioreleor care se implinta atac continu). In 1975 este acceptat printre primii elevi ai celebrului maesteru de Bagua Zhang, Li Zi Ming, fiind astfel la a patra generație de maeștrii de Bagua Zhang. In 1981 este acceptat ca profesor de Xing Yi Quan la Universitatea din Beijing, unde preda Xing Yi timp de 7 ani. In 1988 este invitat de Federatia de Arte Marțiale din Camerun pentru un stagiu de 2 ani de Xing Yi Quan. Revenit în China începe sa antreneze elevi pentru participarea la concursurile de SanDa (lupta libera), iar rezultatele nu întîrzie să apară. Astfel in perioada 1985 – 1988 elevul sau Zhang Yan Ming cîștigă de 4 ori titlul national la Sanda. In 1987 acelasi elev cistiga titlul de campion al Asiei la Sanda. In 1997 Liu Ming Liang cîștigă sectiunea de Xing Yi din cadrul campionatului national de Wu Shu. In 1999 elevul Yang Shu Tong cistiga locul intii la campionatul national de Wu Shu la sectiunea de Xing Yi. In 2001 Un elev din Coreea de Sud cîștiga locul intii la campionatul de Wu Shu la sectiunea de Xing Yi Quan. Toate aceste rezultate aduc dovada ca maestrul Di Guo Yong este un excelent profesor atit pe varianta traditionala cit si pe varianta sportiva a Wu Shu-ului.

L-am cunoscut pe maestrul Di în ianuarie 2003, cu ocazia primei mele vizite în Beijing. Am început să studiez cu dumnealui Xing Yi Quan și Bagua Zhang, iar în vara anului 2004 am organizat un seminar de Xing Yi Quan și Bagua Zhang în Romania avîndu-l pe maestrul Di ca lector. Acesta a stat în Romania timp de două luni de zile, predînd intensiv Bagua și Xing Yi Quan.

Ianuarie 2003, Beijing, Di Guoyong Shifu împreună cu autorul

În urma discuțiilor avute cu Maestrul Di Guoyong am extras cele mai reprezentative moment din istoria marțiala a vieții sale, pe care doresc să le prezint și practicanților de arte marțiale din Romania, pe aceasta cale:

“Cînd eram copi, avînd 10, 11 ani , în China au fost ceea ce noi numim “3 ani de dezastre naturale”, iar mîncare nu era suficienta. Pe vremea aceea creșteam foarte repede. Cu toate acestea, din cauza lipsei de hrana, sanatatea mea era destul de precara. Eram foarte bolnav in acea perioada, reumatismul imi atacase intregul corp, deci eram scutit de la orele de educatie fizica. Boala mea era atat de grava incat atunci cand profesorul intra in clasa si toti se ridicau si il salutau, eu nu trebuia sa fac asta deoarecenu eram in stare! Cativa vecini le-au sugerat parintilor mei sa incerce cu acupunctura, dar era o metoada destul de scumpa pentru familia noastra (parintii mei erau batrani, fiind de condiție modestă), deci am mers la doctor doar o singura data. Cînd aveam aproximativ 13 ani, un coleg de clasă ce practica Xing Yi Quan mi-a sugerat că ar fi bine dacă aș începe să practic arte marțiale. M-a încîntat ideea și am început să învăț cîteva miscări chiar de la el.

Maestrul Zhao Zhong

Mai tarziu m-a prezentat profesorului sau, Zhao Zhong ce locuia în districtul Haidian din Beijing. De fapt am inceput cu boxul Shaolin, boxul lung de la Shaolin . Era stilul traditional, vechi, simplu si nesofisticat. Miscarile, pozitiile erau mici, mișcările erau nu prea mari, cu toate ca stilul includea, de asemeni, lovituri din săritură și alte elemente acrobatice. Am studiat acest stil cîțiva ani, apoi am inceput sa practic Xing Yi Quan. După o perioada de timp conditia mea fizica a început să se îmbunătățeasca. Scopul principal al practicarii de arte martiale a fost, pentru mine, de a ma reface, de a deveni sanatos si puternic. Am observat ca practicarea artelor martiale este intr-adevar benefica pentru conditia mea fizica si am continuat cu studierea de Xing Yi Quan. Apoi a venit Revolutia Culturala, cînd artele martiale erau interzise, dar nu mi-a pasat prea mult, am continuat să practic.
Inainte de a incepe lectiile cu Zhao Zhong, acesta a cerut ca unul dintre parintii mei sa vina sa stea de vorba cu el. Nu numai ca sa se asigure ca acestia sunt de acord si sustin practicarea artelor martiale de catre copilul lor, ci si pentru a-i intalni, pentru a face cunostinta cu ei. Tatal meu a cumparat un kg de prajitri si s-a dus să se întîlnească cu maestrul Zhao. Tatalui meu ii placeau artele martiale, chiar am învățat de la el cîteva miscari pe care si el le invatatse in copilarie, cum ar fi “Wu Hua Pao” (Tunul celor 5 flori).
Deci, am inceput cu boxul din Shaolin pe care l-am studiat timp de 7, 8 ani. Apoi am inceput sa studiez Xing yi quan. Zhao Zhong învățase Xing yi quan de la Liu Hua Pu, care era discipolul lui Shang Yun Xiang. Shang Yun xiang (1864 – 1937), originar din Leling, provincia Shandong în copilarie a mers la Beijing cu tatal sau, de unde a invatat boxul Gongli de la Ma Dayi.

Shang Yun Xiang (1864 – 1937)

Încrezator în cunostintele sale, l-a provocat pe Li Cunyi (un renumit expert de Xing Yi Quan), însă a fost învins cu usurinta. De atunci a inceput sa studieze Xingyiquan sub indrumarea lui Li si a devenit in scurt timp cel mai bun student al sau. De asemenea a studiat Xing Yi Quan și cu faimosul maestru Guo Yunshen, care recunocînd talentul lui Shang Yunxiang l-a invatat multe din metode sale. Sub indrumarea lui Guo Shang a pus accent in special pe dezvoltarea puterii piciorelor si in curand a devenit cunoscut ca “Buddha cu picioare de fier” (Tie Tui Fo).
Shang a mostenit trei aptitudini pentru care Guo Yunshen era renumit: “Izbirea pe jumatate de pas”, “Strivind cu Dantian” si “Bastonul lung”. Shang s-a confruntat cu multi maestri renumiti in acea perioada, inclusiv Feng Luozheng (expert in lupte chinezesti si box Ba fan zi), Ma Xiu (expert in Bajiquan si sabie lunga) si altii, invangandu-i pe toti.
Antrenamentele erau grele atunci. Profesorul meu s-a antrenat timp de 3 ani in San ti shi (menținerea poziției de gardă) si nimic mai mult.. Pe vremea aceea invatarea artelor martiale era diferita de cea din prezent – cand profesorul iti spunea sa stai, trebuia sa stai si nu aveai voie sa-i ceri profesorului sa-ti arate si alte miscari. Studentii nu indrazneau sa ceara. Oricum, din momentul in care Liu Huapu a inceput sa-i predea Xingyiquan maestrului Zhao Zhong, acestuia i-a trebuit doar o jumatate de an sa invete sistemul complet. Zhao Zhong ne-a spus ca in timpul iernii se antrenau purtand jachete captusite cu bumbac. Datorita cerintei Xingyi, aceea de a tine coatele pe langa corp, dupa ceva timp captuseala de bumbac a inceput sa iasa datorita frecarii constante a manecilor de corp, tocindu-se astfel materialul de dinafara. In timpul verii, in timp ce practicau San Ti Shi, pamantul din jurul lor se uda din pricina transpiratiei. Maestrul Zhao era un om deosebit si cu un caracter puternic.
Dupa ce imi terminam orele de Xingyi obisnuiam sa merg in diverse parcuri din Beijing si sa urmaresc oameni care practicau arte martiale. Odata, l-a vazut pe Wu Binlou (expert in Chuojiao Fanzi) predand langa Orasul Interzis si mi-a placut stilul sau. Asta se intampla in jurul anului 1973. L-am abordat pe Wu Binlou si l-am intrebat daca era posibil sa invat de la el. Wu m-a intrebat daca am mai studiat vreodata artele martiale. Cand a auzit ca Zhao Zhong mi-a fost profesor mi-a spus ca il cunostea foarte bine si ca erau prieteni buni. Wu mi-a spus sa ii aduc un bilet de la profesorul meu (un fel de scrisoare de introducere). Cand i-am spus lui Zhao Zhong ca vroiam sa invat Chuojiao Fanzi sub indrumarea lui Wu Binlou s-a bucurat foarte tare si nu numai ca a fost de acord , dar s-a hotarat sa mearga cu mine si sa-si viziteze vechiul prieten. Am fost extrem de norocos sa-l am pe Zhao Zhong ca profesor – nu avea vederi limitate si nu considera nepotrivit ca un student al sau sa mai studieze si cu alt profesor. Astfel am inceput sa practic si Chuo Jiao Fanzi Quan cu Wu Binlou.
Boxul Chuo Jiao Fanzi este o fuziune intre Chuo Jiao (o arta care foloseste o varietate de lovituri, inclusiv unele foarte solicitante din punct de vedere fizic, care cer flexibilitate si putere a picioarelor) si Boxul Fanzi (renumit pentru tehnicile sale cu mainile si idea de schimbari). Chuo Jiao este una dintre cele mai vechi arte martiale din China. Deriva din stilul de box al familiei Wen, din dinastia Song (960 – 1279).

Wu Bin Lou 1898 – 1977


Wu Binlou, originar din tinutul Xiong, provincia Hebei, a invatat inca din copilarie artele martiale de la Wei “Picioare de Fier” Zankui, un renumit maestru in Chuo Jiao Fanzi. In anii 1920 Wu a venit in Beijing, imprietenindu-se cu multi experti renumiti in arte martiale, inclusiv cu Wu Zizhen (Xingyiquan), Chen Fake (stilul Chen Taijiquan), Chan Zhenfang (Cha Quan) si altii. Wu Binlou era foarte respectat in cercurile de arte martiale din Beijing atat pentru indemanarea sa cat si pentru “Virtutea razboinicului” (Wu De). Cînd eu l-am cunoscut pe Maestrul Wu avea in jur de 70 de ani. Mergea pe bicicleta in fiecare zi pana la poarta nordica a Orasului Interzis pentru a preda arte martiale. Ajungea acolo foarte devreme inaintea tuturor. Odata am vrut sa ajung acolo inaintea lui, asa ca m-am trezit foarte devreme si am ajuns acolo inainte de ora 6 de dimineata. Era inca intuneric si am considerat ca nu ajunsese nimeni acolo. Dintr-odata am observat o persoana – Wu Binlou era deja acolo! L-am intrebat cand a venit si mi-a spus ca nu stie – nu a dormit prea bine asa ca a venit. A doua zi m-am hotarat sa ma trezesc si mai devreme – la 3 de dimineata si am ajuns in locul de antrenament la 4 AM. Eram sigur ca nu era nimeni acolo. Spre surprinderea mea Wu Binlou era deja acolo, alergand si incalzindu-se! Nu avea televizor, locuia singur (avusese trei neveste si toate murisera), asa ca dupa cina nu avea ce sa faca si mergea la culcare foarte devreme. Wu Binlou stia si Xingyiquan – era stilul Shanxi. Wu Binlou era foarte sanatos pentru varsta lui – mult mai sanatos decat alti oameni de varsta lui, probabil la fel de sanatos ca oameni cu douazeci de ani mai tineri. Bineinteles, nu era la fel de sanatos ca tinerii, adolescentii. Talia si picioarele aveau mai putina flexibilitate decat ale tinerilor, însă avea multa experienta in lupta si era un adevarat talent. Wu era foarte bun și în Boxul Di Tang Quan, un stil conceput pentru lupta la sol, iar la varsta de 60 de ani inca era capabil sa faca mai multe tumbe la rand.

26 Septembrie 1982 Maestrul Li Zi Ming alături de alți experți și de elevii săi, printre care și maestrul Di Guo Yong (rîndul de sus, al doilea de la sînga la dreapta)


Apoi, prin 1975 am fost ultimul elev intern acceptat ca discipol de maestrul Li Zi Ming. Elevii lui săi au fost in numar de 8 persoane in ordinea urmatoare: Wang Shitong, Ma Chuanxu, Sun Hongyan, Ma Ling, apoi Yang Jiacang, Wang Tong, Zhao Da Yuan si eu. In afara de acesti elevi maestrul Li a mai acceptat si alti elevi, dar nu interni. Actualmente au “aparut” foarte multi “elevi” ai maestrului Li, cu toate ca eu nu am vazut mai mult de 8 frati ( colegi de antrenament) din 1975 si pînă la decesul maestrului Li. Motivul pt care am hotarit sa studiez Bagua Zhang este urmatorul: era o zicala mai veche: Mîinile din Xing Yi Quan, picioare din Bagua Zhang, nu iti va mai fi teama de demoni daca practici Xingyi si Bagua.” . Asadar, din moment ce am invatat Xing Yi Quan mi-am dorit sa invat Bagua Zhang. Kang Ge Wu (renumit istoric și expert de Bagua Zhang) si cu mine eram foarte buni prieteni, asa ca i-am cerut sfatul, iar acesta mi-a sugerat sa invat de la Li Ziming. Nu stiam prea multe depre maestrul Li, pentru ca nu era asa de renumit pe vremea aceea. Li Ziming a devenit renumit dupa ce a fost infiintata Asociatia de Cercetare Baguazhang din Beijing si dupa ce a fost mutat mormantul lui Dong Haichuan.
Îmi aduc aminte ca am participat alaturi de maestrul Li la dezhumarea lui Dong Heichuan. Ideea dezhumarii lui Dong Haichuan a fost mai intai sugerata de maestrul Li Zi Ming si Kang Gewu.

Maestrul Di Guoyong împreună cu profesorul său, Li Zi Ming, Kang Gewu și alți colegi de antrenament la mormîntului lui Dong Hai Chuan în cimitirul public Wan An (NW Beijing)

Pe vremea aceea locul unde se afla mormantul lui Dong Haichuan era undeva pe o plantatie de rosii, fiind aproape invizibil – chiar si pietrele funerare erau ingropate. Am inceput sa sapam acolo si am gasit mormantul. Se pare că fusese jefuit, deoarece cosciugul era spart și plin de noroi. În interior erau doar rămășițele lui Dong Hai Chuan și cîteva haine și nasturi. Am spălat, înumărat osemintele și apoi le-am măsurat. Acestea au fost mutate in Cimitirul Public Wan’an……..”

Kung Fu și Condiționarea armelor

Die Da Jow – Solutie pentru traumatisme

Cu mulți ani în urmă, cînd m-am apucat de Karate, inevitabil am început să aflu și despre condiționarea armelor naturale ale corpului pentru a fi din ce în ce mai eficiente într-o confruntare cu mîinile goale. Se spunea pe acea vreme că lucrul la Makiwara era esențial pentru a avea un Karate puternic. Acest instrument consta într-o scîndură ce se înfigea în pămînt astfel încît să aibă aproximativ aceeași înalțime cu practicantul. În partea superioară se puneau niște paie (sau mai modern un cauciuc) peste care se înfășura în mod tradițional o frînghie, ce la origine era făcută din paie de orez, în care urma să aplici lovituri cu diversele arme ale corpului.

Yoshitake Funakoshi antrenîndu-se la Makiwara.

Ei bine, vă închipuiți că pe măsură ce numărul de lovituri sau forța de lovire creștea durerea devenea mai intensă. În funcție de rîvnă și de ardoare puteai să lovești pînă ce ți se lua pielea de pe monturi și implicit trebuia să te oprești. Dar cine avea urme și calus mai mare era cel mai “tare” din clubul de karate. Nu ne spunea nimeni de efectele adverse ale acestei practici și cum că de fapt nu era chiar aceasta metoda cea mai bună de exersare.

După mai mulți ani de practică de acest gen, am intrat în posesia unui material video cu Morio Higaonna intitulat chiar “Makiwara Training”. În acel material pe lîngă nenumăratele metode de cum trebuie să te antrenezi, chiar de la început mastrul Higaonna ne explica cum că ar trebuie să ne dăm pe mîini cu o anumită soluție care ar trebui să prevină traumatismele și degenerarea articulațiilor. Dar ce era și din ce se făcea respectiva soluție nu se menționa. Oricum era prima oră cînd auzeam că de fapt pentru acest tip de antrenament este OBLIGATORIU să folosești acest gen de medicament de uz extern.

Morio Higaonna exersînd la Makiwara.

Am început să fac cercetări și după mult timp de căutări (pe vremea acea internetul era ceva extrem de rar) am aflat cum că este vorba de o soluție miraculoasă ce se numește Die Da Jow. Acesta era folosită de sute de ani în China pentru a trata traumatismele osoase în mod special. Tot de aici i se trage și numele, care s-ar traduce aproximativ ca “alcool pentru traumatisme și lovituri”. Dacă ne uităm puțin în cărțile de Medicină Tradițională Chinezească (TCM) o să vedem că respectiva soluție era recomandată acolo unde aveam ceea ce în TCM se numește “Stază de sînge” ca urmare a accidentărilor traumatice. Deci, care va să zică de fapt noi practic ne auto-traumatizam în vederea obținerii unor arme redutabile dar de fapt nu reușeam decît să ne facem pe termen lung foarte rău. Concluzia a fost una simplă: nu ai Die Da Jow, atunci mai bine nu lucra la makiwara.

Dar de fapt Die Da Jow nu era recomandată doar practicanților de arte marțiale. La origine această rețetă era recomandată tuturor celor care aveau vînătăi, staze de sînge sau de Qi și umflături ca urmare a unor traumatisme. Aceste traumatisme cauzează umflături, învinețiri, blocarea articulațiilor și dureri în zona traumatizată. Formula are ca principal scop dizolvarea cheagurilor, dispersarea stazelor de Qi, învigorearea sîngelui și ceva ce alte “alifi” și “unguente” de prin farmaciile alopate nu fac, respectiv favorizează și ajută la generarea de tesuturi noi. Practic ajută la o mai rapidă refacerea zonelor lezate. Aplicabilitatea acestui medicament tradițional este recomandat tuturor ce au o afecțiune ce intră sub umbrela termenului de artrită. Acesta se referă la o boală care afectează articulația osoasă – practic zona în care două oase se întâlnesc pentru a crea o articulație, cum ar fi articulația cotului, de exemplu.

Așa se explică de fapt de ce vechii practicanți de Karate și Kung Fu foloseau această soluție. Pentru că pe deoparte asigura refacerea rapidă a zonelor afectate de repetatele lovituri cît și adiția de țesut nou, calus ce avea ca rol de a face “armele naturale” mai rezistente și mai dure.

Bruce Lee și armele sale

De fapt, această soluție de uz extern este recomandată tuturor practicanților de arte marțiale și nu numai ce se lovesc și traumatizează în mod repetat pentru o mai rapidă refacere. Indiferent că vorbim de Karate, Wing Chun, BJJ, Arnis sau MMA, Die Da Jow este un excelent remediu. Cît despre cei ce practică în mod special condiționarea armelor pentru impact, precum Muai Thai, Karare, Wing Chun, Karate, Wushu Sanda, Bagua Zhang, Xing Yi Quan etc este obligatoriu folosirea acestei soluții dacă doresc ca la bătrînețe să își mai poată folosi articulațiile și membrele.

DE LA YOROI LA KENDOGU

Kendō Gu sau armura de Kendō

Astăzi nu putem să discutăm despre arte marțiale japoneze și mai ales despre Ken Jutsu fără să luăm în considerare mai noua disciplină sportivă numită Ken Do – Calea Sabiei. Din punct de vedere al materialelor folosite în Kendo cel mai important este, desigur, echipamentul de protecție. Deoarece acesta a facilitat într-o mare măsură trecerea de la cruda disciplină marțială Ken Jutsu la sportul Kendo. Materialul de față își propune să aducă cîteva informații istorice despre cum a apărut armura de Kendo, cunoscută sub numele de Kendo Gu (剣道具) sau mai pe scurt Bogu. Armura de Kendo este compusă din cască (Men), pieptar (Do), mănuși (Kote) și apărătoare pentru zona inghinală / șolduri (Tare). În Ken Jutsu, sau mai bine spus, pe cîmpul de luptă se folosea armura, numită Yoroi. Dar cum s-a făcut trecerea de la complexa armură de samurai Yoroi la armura de Kendo?

Naganuma Shirōzaemon Kunisato (1688-1767) din tradiția Kashima Shinden Jikishinkage-ryū Kenjutsu este creditat ca fiind la originea introducerii armurii pentru antrenament și folosirea shinai-ului în arta sabiei japoneze. Deși Naganuma Shirōzaemon Kunisato are această faimă, nu i se datorează lui, în totalitate, acest fapt.

Cu cîteva sute de ani înainte de Naganuma, în secolul 16, Kamiizumi Ise no Kami și Hikita Bungorō din tradiția Shinkage Ryū foloseau fukuro shinai-ul (sabie de bambus despicat și acoperit cu o husă de piele), atît pentru antrenamente cît și pentru luptele pe care le aveau cu reprezentanții altor tradiții marțiale. Oricît de atent se lupta cu bokken-ul, accidentele erau adesea mortale. Este cunoscut cazul lui Miyamoto Musashi care, înarmat cu un simplu bokken și-a ucis adesea opozanții în confruntări. Ulterior, aceste prime forme de shinai s-au perfecționat pînă la cele din zilele noastre, pe care le întîlnim în disciplina Kendō.

Revenind la Naganuma Kunisato, conform cu cronica Heiho Denki Chukai, se știe că tatăl acestuia, Yamada Mitsunori, pe cînd avea 18 ani, a suferit un accident  într-o lupătă cu bokken, fiind nevoit să întrerupă practica pînă la vîrsta de 22 de ani. Această rană a lăsat urme permanente și l-a motivat pe Mitsunori să conceapă un echipament de protecție.

Yamada Mitsunori și Naganuma Kunisato au o contribuție majoră la dezvoltarea armurii de antrenament, precum și în folosirea acesteia împreună cu shinai-ul – 竹刀 pentru dueluri între școli, fenomen cunoscut sub numele de taryū jiaiShinkage Ryū Sagawa Ha din Sendai a fost prima tradiție ce a introdus folosirea în timpul antrenamentelor a protecției pentru față, protectie numită men hō . Însă, școlii Jikishinkage îi este atribuit meritul pentru introducerea în folosire (între anii 1711 si 1716) a unui echipament complet de protecție, pentru meciurile de antrenament (shinai uchikomi geiko), acesta fiind format din cască – men, pieptar – dō, mănuși – kote și protecție pentru coapse – tare. Totuși, Yamada Mitsunori avertizează în textul Heiho Zakki că adepții antrenamentului cu protecții, să nu se arunce necondiționat în lupă bazîndu-se pe echipamentul de protecție, deoarece în lupta pe viață și pe moarte lucrurile stau diferit. 

Toate aceste schimbări au avut rolul de a revitaliza disciplina Ken Jutsu, ea fiind ușor în decădere la acele vremuri, datorită climatului pacifist ce a caracterizat epoca Edo. Interzicerea duelurilor între școli și lipsa confruntărilor armate făcuseră ca artele marțiale ce presupuneau folosirea armelor să își piardă din popularitate.

Exersarea permanentă a formelor – kata devenise plictisitoare. Lipsa confruntărilor se simțea acut, iar introducerea echipamentului de protecție și conceptului de shiai uchikomi keiko – lupte de antrenament au dus la creșterea rapidă a popularității școlii Jiki Shinkage Ryū. Mulți spadasini de renume precum Otani Nobutomo, Shimada Toranosuke sau Sakakibara Kenkichi au devenit cunoscuți datorita acestei tradiții.

Otani Nobutomo a fost unul dintre cei mai mari promotori ai conceptului de taryū, standardizînd lungimea shinai-ului și introducînd primele forme de regulament. Dintre nenumărații elevi ai lui Otani,  unul s-a distins, Sakakibara Kenkichi. La vîrsta de 13 ani începea antrenamentele sub tutela lui Otani, pentru ca la 27 de ani să primească certificatul de menkyō kaiden (transmisie completă a tradiției).

Kenkichi s-a născut în noiembrie 1830, în localitatea Otsuka, actualmente parte din Tokyo, ca fiu al lui Masutaro Sakakibara. Se spune că ar fi fost un geniu al sabiei însă nu a putut să primească certificatul de menkyō kaiden mai devreme deoarece fiind sărac nu și-a permis să plătească mai repede taxa pentru certificat și ceremonia de acordare a acestuia. Aflând de această situație, în 1856, Otani a plătit totul pentru Kenkichi, iar acesta a putut să primească certificare, astfel. Ulterior, Kenkichi a fost introdus ca instructor asistent la Kōbusho. Otani a participat activ la fondarea Academiei Militare Kōbusho – 請武所 în 1855, unde se preda teppōjutsu, kenjutsu, kyujutsu, sōjutsu. În același an se căsătorește cu Taka, fiica lui Iwajiro Mihashi un hatamoto al Shogun-ului. Mama lui Taka era fiica lui Kaishu Katsu, un om de stat ce a avut un rol important în perioada de traversare de la regimul Tokugawa la Meiji.

Doi ani mai tîrziu, Kenkichi a fost numit instructor sef. În 1863, salariul său a fost crescut la 300 de ryō și a fost numit garda personală a Shogun-ului Iemochi Tokugawa, care-l aprecia foarte mult pentru caracterul său extrem de onest. Trei ani mai târziu, Shogun-ul Iemochi moare la frageda vârstă de doar 21 de ani iar Kenkichi a demisionat din funcția ce o ocupa, rezumîndu-se la a preda kenjutsu la propriul dōjō din Shitaya Kurumasaka, Tokyo. După abolirea shogunatului in 1867, Kenkichi a continuat să predea doar kenjutsu trecînd prin mari lipsuri din cauza scăderii interesului pentru această disciplină în epoca Meiji.

În 1873, cu ocazia unei ceremonii comemorative a fostului Shogun Iemochi, Kenkichi face o demonstrație publică de kenjutsu în care are loc și un meci demonstrativ.

Printre spectatori se afla și starețul templului Sennenji din Asakusa al sectei Jodō.

Fiind profund impresionat de această inițiativă, împreună cu alți admiratori a investit fonduri în susținerea unui proiect ce consta într-o serie de demonstrații și meciuri cu armură și shinai conduse de Kenkichi. Astfel, primul eveniment a avut loc în 15 aprilie 1873, cunoscut sub numele Kankyo Gekkenkai – Concursul de Kenjutsu Autorizat de Guvern. A avut un succes răsunător și fenomenul s-a extins cu repeziciune. Într-o lună au ajuns să fie ținute nu mai puțin de 20 de astfel de concursuri în Tokyo. Dar succesul de care s-a bucurat această inițiativă nu a fost văzut cu ochi buni de autorități, care se temeau ca spadasinii să nu devină un pericol pentru noua admnistrație și astfel, în 30 Iulie 1873, aceste concursuri au fost interzise pînă în anul 1876.

Sakakibara Kenkichi devine al 14-lea Soke al tradiției Jiki Shinkage Ryu, avînd la rîndul său sute de elevi, dintre care nu mai puțin de 20 de persoane (conform cu Watatani Kiyoshi și Yamada Tadashi – Bugei Ryuha Jiten) au ajuns să fie certificate cu nivelul menkyō kaiden. Cei mai talentați discipoli sunt considerați Yamada Jirōkichi și Matsudaira Yasutoshi. Un alt nume important al artelor marțiale japoneze ce a studiat cu Kenkichi a fost nimeni altul decât Takeda Sogaku fondatorul tradiției Daitō Ryū.

Jiki Shinkage Ryū este considerată una dintre școlile ce a stat la baza ideii de Kendō prin sistemul de competiții promovat. Indiferent de școală, toți practicanții puteau să lupte atâta timp cât respectau un regulament comun. Acest lucru a fost o inițiativă genială ce a avut ca efect revigorarea artei sabiei în epoca modernă.

Din punct de vedere tehnic, o altă tradiție a avut un rol foarte important în formarea disciplinei Kendo, respectiv Itto Ryu și ramurile sale. Foarte importantă a fost Nakanishi Ha Itto Ryu, ce a fost fondată de Nakanishi Chuta Tanesada, pornind de la vechea școală Ono Ha Itto Ryū. Aceasta , la rîndul ei, foloseste un model special de kote-uri numite oni-gote 鬼小手 (kote-urile demonului).

Astăzi, Kendō este datoare acestor vechi tradiții nu numai pentru instrumentele folosite și tehnica păstrată, dar și pentru menținerea interesului publicului larg pentru arta sabiei japoneze. Într-un moment în care folosirea sabiei pentru principalul său scop s-a dovedit ca fiind nu foarte eficientă, aceste adaptări au făcut posibilă păstrarea tradițiilor.

Astăzi, Kendo are milioane de adepți în toată lumea, lucru care cu siguranță nu ar fi fost posibil dacă de-a lungul timpului nu apăreau aceste modificări cu scopul de a proteja practicanții de accidentări. De asemenea Ken Jutsu s-a adaptat la cerințele vremurilor. Astăzi, se folosesc echipamente de protecție, Fukuro Shinai, Shinai, etc toate acestea facilitînd practica dincolo de pericolul iminent de accidentare ce reiese din utilizarea exclusivă a sabiei de antrenament făcută din lemn masiv (bokken). Și în Seibukan Dojo se folosesc echipamentele de protecție, deși tehnica nu s-a schimbat. Ken Jutsu presupune păstrarea tehnicii vechi, folosite de samurai pentru luptă.