Maestrul Di Guo Yong în postura Tuō Tiān Zhǎng. Romania, Snagov, 2004
În Bagua Zhang anumite tehnici sînt folosite pentru a cultiva și dezvolta energie internă, numită tradițional Qi, cu scopul de a păstra sănătatea și de a eleva spiritul. De exemplu setul de tehnici numite Ding Shi Ba Zhang, are ca scop formarea unei structuri corecte a corpului împreună cu activarea energiei interne în meridianele energetice ce sînt folosite în Medicina Tradițională Chineză (M.T.C.). Atunci cînd practicantul păstrează o formă statică în partea superioară a corpului dar totodată se deplasează pe un cerc, în funcție de structura superioară, energia este activată pe unul sau pe altul dintre meridiane. De exemplu, cînd se practică forma Tuō Tiān Zhǎng (palma care sustine cerul – 托天掌) datorită formei sale, este activată energia din Meridianul Stomac și din Meridianul Intestin Gros. Cînd se practică forma Shī Zǐ Zhǎng (palma în forma leului – 狮子掌) se activează energia din Meridianul Pericard și Meridianul Trei Focare. În funcție de necesități, adeptul poate practica o anumită formă mai mult sau mai puțin. Prin focalizarea energiei Qi pe anumite meridiane se pot vindeca anumite afecțiuni tot așa cum o fac și exercițiile de Qi Gong sau tratamentele prin M.T.C.
Cele trei comori ale omului – Jing, Qi, Shen
Apoi există tehnicile meditative numite Xiu Dao, pe care inițiații Daoiști le folosesc pentru a prelungi viața și a crea un corp spiritual nemuritor care va supraviețui după moarte și se va contopi cu supremul Dao/ 道. În Xiu Dao corpul uman devine un vas alchimic, în care cele Trei Comori, respectiv Jing (esența), Qi (energia) și Shen (spiritul) sunt cultivate în scopul îmbunătățirii fizice, emoționale, sănătatea mintală și, în cele din urmă, revenirea la unitatea primordială a lui Dao, adică devenind un iluminat.
Atunci cînd profesorul Kang Ge Wu a studiat practicile sectei Long Men a descoperit că este citată o metodă de meditație intitulată Zhuǎn Tiānzūn/ 转天尊 (Rotindu-ne, venerăm Cerul) care constă în deplasarea pe cerc și rostirea unor incantații. Această metodă de deplasare este extrem de asemănătoare cu mersul în cerc ce este folosit în Bagua Zhang. Aceștia foloseau mersul în cerc atît pentru cultivarea energiei interne (Qi) cît și pentru practica mediației [Xiu Dao]. În timpul practicii, călugării mergeau pe un cerc și repetau incantații. Fondatorul sistemului Bagua Zhang a unit tehnicile de meditație cu tehnicile de dezvoltare și direjare a energiei interne Qi ce le învățase în cadrul sectei Long Men cu tehnicle marțiale, punînd astfel baza unui sistem integrat de dezvoltare marțială, fizică și spirituală.
Cheng Ting Hua – al treilea de la stînga la dreapta
Cheng Tinghua (1848-1900), este considera al doilea mare discipol al lui Dong Hai Chuan și creatorul stilului Cheng de Bagua Zhang.
Cheng Ting Hua a fost un producător de ochelari de profesie și un expert în Shuai Jiao înainte de a învăța Bagua Zhang de la Dong Hai Chuan. Născut al 3-lea dintre cei 4 frați în 1848 în Shen, provincia Hebei, Cheng Tinghua era pasionat de artele marțiale. Când Cheng avea în jur de 13 ani s-a mutat la Beijing unde a început să practice Shuai Jiao (lupte chinezești). Când Cheng avea aproximativ 28 de ani Cheng s-a împrietenit cu Yin Fu și Shi Jidong (doi dintre primii studenți lui Dong Haichuan). Aceștia l-au introsus ca elev al lui Dong Hai Chuan, fiind considerat al patrulea sau al cincilea elev. A studiat cu Dong aproximativ 6 ani înainte ca Dong să moară în 1882.
Cheng Tinghua a fost un artist marțial foarte deschis, care a predat Bagua Zhang oricui era cu adevărat interesat să învețe. Îi plăcea să întâlnească alți artiști marțiali pentru a compara stilurile și a împărtăși tehnicile și teoriile artelor marțiale. El este cel ce a făcut legătura între Xing Yi Quan și Bagua Zhang. Printre oamenii din Xing Yi Quan cu care a schimbat informații sînt nume celebre, precum Go Yun Shen (1829 – 1898) Li Chun Yi, Zhang Zhao Dong, Liu De Kuan etc. O parte dintre acești experți în Xing Yi au fost prezentați lui Dong Hai Chuan și sînt recunoscuți ca elevi ai acestuia, precum Li Chun Yi, Zhang Zhao Dong, Liu De Kuan. Totuși, cum Dong era deja destul de bătrîn, se asumă că majoritatea învățăturilor au venit tot de la Cheng Ting Hua.
Cheng Tinghua a fost ucis în timpul Rebeliunii Boxerului, când cele „opt armate străine” au invadat Beijingul (1900). În timpul luptelor ce s-au dat în Beijing, Cheng s-a implicat într-un conflict cu soldați germani, omorînd mai mulți dintre aceștia înainte de a fi împușcat. Avea 52 de ani.
ZHANG ZHAO DONG
Zheng Zhao Dong împreună cu elevul său Qiu Zhe He
Zhang Zhao Dong (张兆东 1859-1940), cunoscut și sub numele de Zhang Zhan Kui (张占魁), s-a născut în provincia Hebei, satul Ho Hung Yan în 1859, într-o familie de fermieri săraci. Prima artă marțială pe care a studiat-o a fost Mizong Quan. Adolescent fiind a devenit elevul lui Liu Qi Lan, un faimos maestru de Xing Yi Quan. Zhang Zhaodong s-a antrenat asiduu și a devenit, de asemenea, un renumit expert în Xing Yi Quan. Când Zhang avea 20 de ani s-a mutat la Tien Jin unde a început să lucreze pentru poliție ca vînător de recompense. La scurt timp după aceea, maestrul Cheng Ting Hua a vizita Tianjin și a avut câteva probleme. astfel au ajuns să se cunoască Zhang Zhao Dong cu Cheng. Zhang a fost prezentat lui Dong Hai Chuan și astfel el a devenit la rîndul său un expet în Bagua Zhang. La începutul carierei sale didactice din Tianjin, Zhang Zhaodong a predat Xingyi Quan, apoi, treptat a predat și Bagua Zhang. Deoarece Zhang Zhaodong avea o solidă practică în Xingyi, stilul său de Bagua Zhang are în mod natural o aromă Xingyi. Zhang Zhaodong era un bărbat înalt și puternic, căruia îi plăcea să folosească posturi largi și deschise la antrenament. Forma și aplicațiile lui Bagua Zhang au fost directe, puternice și relativ simple, nu la fel de evazive în comparație cu altele din cauza forței sale și a experienței în Xing Yi Quan. Când Zhang avea peste 70 de ani, era bine cunoscut în toată China pentru abilitățile sale, fiind invitat frecvent în alte zone ale țării pentru a participa și a demonstra Bagua Zhang la evenimente de arte marțiale.
Zhang Zhaodong a avut mai mulți elevi faimoși, printre care Jiang Rong Qiao, Wang Shujin, Zhao Dao Xin.
ZHAO DAO XIN
Zhang Zhao Dong împreună cu discipolul său Zhao Dao Xin
Maestrul de arte marțiale Wang Xiangzhai a predat nenumărați ucenici de-a lungul vieții, dar când vine vorba de discipoli mândri, trebuie să fie Yao Zongxun și Zhao Daoxin. În special Zhao Dao Xin, încă de când studia arta, Wang Xiangzhai îl lăuda adesea pentru că este „extrem de inteligent și va putea să învețe de îndată ce va învăța”. Cu toate acestea, în ultimii săi ani, Zhao Daoxin a negat public că Wang Xiangzhai era stăpânul său și, de asemenea, a declarat că nu a aflat nimic de la Wang Xiangzhai. Așa s-a întâmplat?
Zhao Dao Xin, al cărui nume real este Zhao Enqing, s-a născut în 1908 într-o familie de intelectuali din Tianjin. Tatăl său, Zhao Yin Tang, este un savant foarte talentat și, în același timp, îi plac și un practicant serios de arte marțiale. Enqing a fost inteligent de când era copil. Fie că învața scrierile clasice sau arte marțiale, nu o poate uita niciodată. În plus era extrem de motric, fiind foarte talentat în tot ceea ce presupunea artele marțiale sau sportul, practicînd înotul și haltere. Dar artele marțiale au fost marea sa pasiune. Familia Zhao era destul de înstărită iar Zhao Yin Tang era un apropiat al cercurilor elitiste de practicanți de arte marțiale din Tian jin. Astfel Enqing a fost introdus ca discipol al faimosului vînător de recompense Zhang Zhao Dong.
Dovedind un interes extrem pentru artele marțiale, ce era îmbinat cu o inteligența superioară Zhao Enqing a fost apreciat extrem de mult de Zhang Zhao Dong care a inceput să investească masiv în el. Astfel Zhang Zhao dong îl introduce pe Zhao Enqing ca discipol la Wang Xiang Zhai, nimeni altul decît fondatorul sistemului Yi Quan. La rîndul său Wang Xiang Zhai a fost impresionat de Zhao En Qing foarte mult, tratîndu-l preferențial. El este cel care îi dă numele de Dao Xin (Calea Nouă) lui Zhao En Qing.
La nici 20 de ani Zhao Dao Xin începe să participe la meciuri de Lei Tai (MMA pe platformă) reușind rezultate impresionante. La acea vreme, competiția de Lei Tai nu foloseau nici un fel de protecție iar regulile erau aproape inexistente.
A mai studiat și Xin Yi Liu He Ba Fa cu renumitul maestru Wu Yi Hui, încercînd permanent să-și îmbunătățească nivelul, fără să se limiteze la un singur stil sau tradiție. Era permanent în căutare. A fost un inovator și o persoană ce punea pe primul loc eficiența marțială dincolo de tradiții sau cutume. Aprecia foarte mult metodele de antrenament din Boxul Occidental recunoascîndu-i valoarea în ceea ce privește tehnica de brațe și metodele de antrenament.
YU GAO QUAN
La rîndul său, Zhao Dao Xin a avut mai mulți elevi printre care și Yu Gao Quan, un renumit expert de arte marțiale din Tianjin, cunoscut expert de Bagua Zhang și Yi Quan în China. Acesta a început să studiez Xing yi quan în 1964 sub conducerea maestrului Liu Xuerui. În același timp, a studiat și cu maestrul Chen Shifen, iar în 1966 l-a întâlnit pe maestrul Ao Shi Peng, un discipol al lui Wang Xiang Zhai, fondatorul lui Yiquan. Maestrul Ao avea cunoștințe profunde despre Yi Quan și punea un accent deosebit pe punerea în practică. În 1970 a devenit elevul lui Qiu Zhi He, un alt discipol direct al lui Zhang Zhao Dong. Acesta din urmă îl întroduce ca discipol la Zhao Dao Xin în 1975. Rămîne și studiază cu Zhao Dao Xin pînă la sfîrșitul vieții acestuia, în 1990.
Dintre elevii maestrului Yu, reprezentativ pentru noi este Paul Rogers. Acesta a mers în 1994 în Tienjin pentru a studia acupunctura la universitatea de Medicină Tradițională Chineză, iar în 1997 devine discipolul maestrului Yu Gao Quan.
Maestrul Yu Gao Quan împreună cu discipolul său Paul Rogers. Tienjin – China
Liang Zhen Pu s-a nascut in 12 mai 1863 in satul Hao Chia din provincia Hebei. Acesta a început studiul artelor marțiale la vîrsta de 7 cu stilul Tan Tui ( stil axat in mod special pe lovituri de picior, însăși numele se traduce prin “piciorul care zvîgnesc”), avîndu-l ca profesor pe Ching Feng Yi. Cu Ching. La vîrsta de 13 ani a trebuit sa plece la Beijing iar la vîrsta de 14 ani este acceptat ca elev de Dong Hai Chuan. După ce profesorul său a decedat, Liang si-a continuat studiul sub îndrumarea lui Yin Fu si Chang Ting Hua. Li Zi Ming ( elev direct al lui Liang Zhen Pu ) a spus in nenumarate rînduri ca relatiile dintre Liang si Yin Fu, Cheng Ting Hua si Liu Feng Chun erau excelente.
Liang Zhenpu (梁振蒲) 20 Mai 1863 – 13 August 1932
Liang Zhen Pu a predat arte marțiale în mod profesionist și în același timp a deținut o afacere de garzi de corp in zona sa natala. Liang Zhen Pu a murit in data de 13 august 1932 la virsta de 69. Mormintul sau este in cimitirul Wan An, fiind plasat chiar linga mormintul lui Dong Hai Chuan.
Liang a avut doi elevi de frunte, respectiv Gou Gu Ming și Li Zi Ming. Gou a fost foarte cunoscut in rindul practicantilor de Bagua din Bei Jing, fiind considerat cel mai bun elev al lui Liang. Dupa moartea lui Liang, Gou s-a mutat împreuna cu Li Ziming, caruia i-a predat absolut tot ce învatase de la maestrul lor.
LI ZI MING
Li Ziming [ 25 iunie 1902 – 23 ianuarie 1993] A avut o educație foarte înaltă, pe lîngă arte marțiale fiind considerat un renumit caligraf și pictor.
În 1921, a devenit un discipolul lui Liang Zhenpu, un prieten al tatălui său. A mai studiat și cu Zhang Zhao Dong, un alt elev direct al lui Dong Hai Chuan.
Li a atins un nivel foarte înalt de competență tehnică și atingere în toate aspectele Baguazhangului, inclusiv forme, arme, teorie și metode de luptă. Era deosebit de priceput la arta luptei, iar abilitățile sale de luptă corp la corp au crescut perceptibil de-a lungul anilor.
Li și-a dedicat viața conservării formelor Baguazhang, cercetării teoriei Baguazhang și popularizării artei. Pentru a proteja mormântul lui Dong Haichuan, pe 2 și 3 august 1980, un grup de peste 100 de practicanți Beijing Baguazhang sub conducerea lui Li Zi Ming au mutat rămășițele lui Dong, precum și tăblițele de piatră însoțitoare, în noua locație din Cimitirul Public Wanan.
Li Ziming a avut foarte mulți elevi. Dintre aceștia opt sînt considerați elevi interni, respectiv Ma Chuanxu (馬傅旭), Wang Shitong (王世通), Zhang Huasen (張華森), Zhao Dayuan (赵大元), Di Guoyang (邇)国, Sui Yunjiang (隋云江), Li Gongcheng, Wang Tong (王桐), Ling Chengyong, Zhang Quanliang, Sun Hunyan și Ma Ling.
Li Zi Ming împreună cu elevul său Di Guo Yong la mormîntul lui Dong Hai Chuan
DI GUO YONG
Di Guo Yong s-a nascut in Septembrie 1948 in provincia Hebei, fiind un renumit expert de Xing Yi Quan, Bagua Zhang din Beijing, China. Este membru al Asociației Chineze de Wushu, arbitru internațional Wushu de gradul întîi, membru al Asociației de Wushu din Beijing, avînd gradația 7 Duan acordată de către Asociația Chineză de Wushu, membru al Asociației Beijing Bagua Zhang. În 1983, Maestrul Di Guoyong a fost unul din membrii fondatori al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing, fiind numit secretar general. El a fost, de asemenea, vicepreședinte și președinte al Asociației de Xing Yi Quan din Beijing. În 1990, a organizat Primele Campionate de Xing Yi Quan din întreaga China. Maestrul Di Guoyong a antrenat în numeroase instituții din China, precum Universitatea de Sport din Beijing, Universitatea de Limbi Străine din Beijing, Colegiul de Aeronautică și din străinătate, inclusiv în Romania unde a predat Xing Yi Quan și Bagua Zhang.
In 1975 este acceptat printre cei opt elevi interni ai lui Li Zi Ming, fiind astfel la a patra generație de maeștrii de Bagua Zhang.
În vara anului 2004 a venit în Romania la invitația elevului sau Dragos Chiric pentru a susține un seminar de Xing Yi Quan și Bagua Zhang la București. Astfel a stat în Romania timp de două luni de zile, predînd intensiv Bagua Zhang și Xing Yi Quan.
2003 Beijing. Shifu Di Guo Yong împreună cu Dragos Chiric
Priveam deunăzi un documentar pe Youtube despre Wudang Taiji Quan. Un cetățean de origine asiatică, îmbrăcat cu niște haine aparținînd de regulă călugărilor Dao-iști, demonstra așa zisul Wudang Taiji Quan. Mișcările sale erau foarte frumoase, exotice, iar faptul că purta acele haine atunci cînd demonstra, îl faceau și mai atractiv. Tot în documentarul cu pricina ni se explică cum că Taiji Quan ar fi o artă marțială Dao-istă ce își are originea fix în Wudang. Dacă facem un pic de cercetare pe internet o să constatăm că acest sistem (Wudang Taiji Quan) și reprezentanții lui au apărut precum ciupercile după ploaie. Unde erau în timpul formării Republicii Chineze?! Nu mă refer la Republica Populară Chineză, ci la Republica din perioada 1912-1949. Pentru că exact în acea epocă, Taiji Quan era o artă marțială respectabilă, bine apreciată. Reprezentanții Taiji Quan-ului din acele vremuri nu erau sub nici o formă călugări/preoți Dao-iști. Și nici înainte de Republica Chineză reprezentanții nu erau călugări. Majoritatea erau militari sau civili ce erau recunoscuți în lumea artelor marțiale ca adevărați luptători. Yang Lu Chan (1799–1872) era instructorul Gărzilor Imperiale. La fel și fiul său, Yang Bao Hui. Fondatorul stilului Wu (Hao) a fost Wu Yuxiang (1812–1880), magistrat al Dinastiei Qing. Fondatorul stilului Wu (Manchurian) de Taiji Quan, Wu Quan Yu, era ofițer al gărzii imperiale. Fiul acestuia, Wu Jian Quan, a fost instructorul de arte marțiale al Corpului 12 de Gărzi de Corp a Președintelui noii Republici Chineze. Înainte de aceștia, mergînd chiar spre originea Taiji Quan-ului îl găsim pe Chen Wang Ting. În Manualul Familiei Chen (Chen Si Jia Pu) se spunea că Chen Wang Ting (1597-1664) era creatorul stilului Chen de Taiji Quan, a formelor cu mîna liberă, sabie și suliță. În conformitate cu Analele Provinciei Wen, Chen Wang Ting a fost ofițer în Provincia Shantung din 1618 pînă în 1621, iar în 1641 era comandantul garnizoanei Provinciei Wen. Nu există, din punct de vedere istoric, nici o legătură între Wudang și stilul Taiji Quan. Există doar o legendă ce nu este susținută istoric de nici o dovadă. Iar această legendă a fost promovată atît de mult, încît a ajuns să fie considerată adevăr. Stiu că sună exotic că un Dao-ist pe nume Zhang Sanfeng, ce a trăit 307 ani, este fondatorul Taiji Quan-ului. Dar nici măcar existența acestui personaj nu poate fi dovedită istoric.
Reprezentare moderna a lui Zhang Sanfeng
Totul se bazează doar pe legende. Și legendele, de fapt se vînd mai bine decît realitatea. Totuși, dincolo de aceste legende există și o transmisie reală de la o generație la alta. Doar că această trasmisie clară nu îi include și pe faimoșii preoți Dao-iști ce astăzi s-au adaptat perfect la cerințele de pe piață și au scos la vînzare un fel de gimnastică/dans ce nu are nici o noimă d.p.d.v. marțial. Arată frumos, exotic, însă este perfect inutil cînd vine vorba de marțialitate. Cum să umpli sala cu plătitori dacă le spui de fapt că Taiji Quan este o artă marțială precum multe altele, fără să arunci cu bile de energie precum în Mortal Kombat? Fară să le promiți nemurirea Dao-istă sau iluminarea Buddhistă?! Dacă le spui oamenilor că de fapt antrenamentul greu și plictisitor este cheia spre eficientă, tot așa cum este și în Judo, Wushu, Karate, MMA, etc, nu prea o sa mai ai o prezență mare. Fantezia este la mare căutare în zilele noastre. Iar chinezii au înțeles și ei acest lucru. Precum ciupercile după ploaie au apărut X+1 maestri Dao-iști ce sînt dornic să-și predea învățăturile noilor sosiți, în mod special dacă aceștia din urmă sînt posesori de bancnote verzi ($) pe care sînt dispuși să le dea pentru a învăța ”dansuri” Dao-iste.
Nu încerc aici să neg efectele curative ale practicii Taiji Quan-ului. Acestea sînt demonstrate de nenumărate studii medicale care au arătat fără echivoc că acestea există. Doar că vreau să spun că nu a existat nici o legătură directă între adevăratul Taiji Quan și formele moderne ce sînt azi promovate ca fiind de fapt Wudang Taiji Quan. Faptul că aceste forme sînt predate în China de așa ziși preoți Dao-iști nu însemnă că sînt reale. Falsul cel mai bun este chiar la el acasă și arată chiar mai autentic decît originalul. Pentru că cei ce nu au valoare reală fac tot ceea ce le stă în putință să pară cît mai autentici. Astfel minciuna trece drept adevăr iar adevărul drept minciună.
Cei ce doresc să practice Taiji Quan adevărat le recomand să caute reprezentanți ai stilurilor clasice, respectiv Chen Taiji Quan, Yang Taiji Quan, Wu Taiji Quan, Wu (Hao) Taiji Quan, Sun Taiji Quan. Și așa să găsești un maestru autentic de Taiji Quan care să fie dispus să și predea corect este ca și cum ai căuta acul în carul cu fîn. Dacă mai punem în acest car și poveștile cu Wudang Taiji Quna, atunci și mai puține șanse avem să găsim ceva.
Știu că acest articol nu este pe placul multora dintre cei ce practică astăzi Taiji Quan, dar asta nu este problema mea, ci a lor. Pentru că fiecare dintre noi alegem fie adevarul incomod fie minciuni comode și frumoase.
Kung Fu sau Wu Shu (Artele Marțiale chinezești) au o istorie veche, tot așa cum este și istoria Chinei, fiind în strînsă legătură cu societatea în care s-au născut. Etica și codul de conduită folosite este același cu cel folosit în viața de zi cu zi din China. Într-o şcoală de arte marțiale, relația dintre membri acesteia era oarecum ca și într-o familie tradițională confucianistă, în sensul că profesorul este văzut ca tată, un coleg de antrenament al profesorului este un unchi, iar un elev mai vechi este un frate mai mare. Profesorul profesorului este bunic și așa mai departe. Însă, înainte să intri în familie în adevăratul sens mai există o treaptă, respectiv se face distincție între xué sheng, termen ce se traduce ca elev și túdì, ce se traduce cel mai bine ca discipol. Practic, orice elev ce vine la școala maestrului și dacă nu are o introducere specială sau o anumită relație deosebită, devine în mod automat xué sheng, adică elev. Dar acest lucru nu însemna că este deja membru al familiei. Putem spune că este un fel de rudă îndepărtată. Pînă la statutul de membru al familiei mai este mult. Iar trecerea de la nivelul de elev la cel de discipol este un eveniment foarte important, chiar mai important decît momentul în care s-a înscris inițial în școală. Acest moment este marcat de o ceremonie aparte, ce poartă numele de Bàishī. Termenul în sine este compus din două caractere, respectiv 拜师. Primul semn se citește ca Bai și înseamnă a se pleca, a se înclina. Am doilea semn se citește Shi (șî) și înseamnă profesor sau maestru. Împreună, termenul are semnificația de a deveni în mod oficial discipolul unui maestru. De regulă, un maestru nu accepta foarte mulți discipoli. De exemplu, maestrul Chan Wah Shun, profesorul celebrului maestru Yip Man din Wing Chun Kuen, se spune ca ar fi avut în total doar 16 discipoli, ultimul elev al său fiind chiar Yip Man. Iată, în propriile cuvinte, cum Yip Man explică de ce era un număr atît de mic: “ […] În trecut oamenii erau foarte stricți în ceea ce privește relația profesor elev. Înainte de a accepta un elev, trebuia să se cunoască foarte bine caracterul elevului pretendent. Este ceea ce se numește să alegi persoana potrivită pe care să o înveți. În al doilea rînd, depindea de posibilitatea respectivei persoane dacă își putea permite să plătească pentru lecțiile pe care le primea. De fapt, nu foarte multe persoane își puteau permite să plătească o sumă așa de mare. De exemplu, cînd eu am plătit, plicul roșu ce trebuia să fie acordat în timpul ceremoniei (Bàishī) de primire ca elev , trebuia să conțină 20 de tael (1 tael = 50 grame) de argint. Pe lîngă asta mai trebuia să plătesc 8 tael de argint pe lună ca și taxă.” Textul este citat din Roots & Branches of Wing Tsun scrisă de Leung Ting, pag 111. Cu 1 tael de argint se putea cumpăra, la respectiva vreme, aproximativ 45 Kg de orez, deci 20 tael = 900 kg de orez. Astăzi 1 kg orez costă aproximativ 5 lei. Deci practic Yip Man ar fi plătit astăzi 4500 lei (aproximativ 1000€) la momentul la care a devenit túdì al maestrului Chan Wah Shun.
Din totalitatea de elevi, xué sheng, doar cei ce se dovedeau a fi devotați, implicați, cei ce făceau eforturi, cei ce erau merituoși, doar acestora le era rezervată posibilitatea de a deveni túdì, discipoli. Acest fapt era comun tuturor artelor marțiale din China, nu doar stilului Wing Chun Kuen. De exemplu atunci cînd faimosul Yang Lu Chang (1799–1872) era instructor de arte marțiale al gărzilor imperiale manciuriene a avut numeroși elevi, printre care nume celebre din ierarhia militară a regatului, precum generalul Yue Guichen care era șeful comisiei de examinare marțială a imperiului sau pe prințul Shi Shaonan, însă dintre toți cei ce au practicat cu Yang Lu Chang la palat, doar trei persoane au devenit cu adevărat discipoli, respectiv Wàn Chūn (萬春), Ling Shan (凌山) și Quán Yòu (全佑). Ultimul dintre aceștia este fondatorul stilului Wu de Taiji Quan.
Cînd un elev se dovedea merituos să fie acceptat ca túdì se organiza ceremonia Bàishī. De regulă această ceremonie are mai mulți pași. Ordinea acestora poate să difere de la o tradiție la alta, dar cel mai adesea sînt următorii: Elevul aduce ca ofrandă zeilor și generațiilor anterioare, bețișoare de ars de cinci arome diferite, făcând referire la cele cinci elemente. De asemenea se aduc și cinci feluri de fructe. Apoi citește regulile tradiției în fața maestrului și a altor elevi mai vechi ce sînt prezenți ca asistenți și ca martori. Următorul pas este practic și cel mai important. Elevul îl servește pe maestru cu o ceașcă de ceai. După ce maestrul bea din ceai, elevul face trei plecăciuni în fața maestrului. Iarăși, în funcție de tradiție, acestea se pot face de jos, cel mai adesea, dar și din stînd (foarte rar). Gesturile și ritualistica pot să difere de asemenea. Maestrul se ridică de pe scaunul său și-l ridică pe elev, dacă acesta a făcut plecăciunile din genunchi. Apoi elevul oferă maestrului un plic roșu ce conține o sumă prestabilită de bani, care este donația elevului pentru efortul maestrului de a preda și a transmite mai departe tradiția. Apoi, maestru oferă elevului un înscris din care să reiasă noul său statut. Ceremonia se încheie cel mai adesea cu o masă la care iau parte toți cei prezenți la ceremonie. Organizarea mesei cade în sarcina noului sau noilor túdì acceptați. Este un moment solemn ce aduce cu el o serie de promisiuni. Elevul dovedește că este total implicat, facînd toate eforturile necesare pentru a accede la învățăturile tradiției din care face parte. Pe de altă parte, maestrul, acceptîndu-l pe elev, face promisiunea că nu mai “păstrează în mînecă” secretele stilului.
Așa se face că astăzi, deși avem o multitudine de elevi ai unor oameni ce sînt considerați o autoritate în domeniu, nu toți elevii lor performează la nivelul așteptat. Pentru că nu toți cei ce intră pe poarta maestrului ajung să fie invitați și în casă. Adesea, pentru că nu s-au arătat suficienți de dornici, implicați sau nu au făcut eforturile necesare. Implicit au rămas la stadiul de xué sheng. Acest tip de gîndire există și în artele marțiale japoneze. Distincția se face, acolo între uchi deshi și soto deshi, adică între un elev intern și un elev extern. Ritualurile diferă, însă ideea este aceeași: “Vrei să intri pe ușa casei sau vrei să rămîi în gradină”. Totul stă doar în cît de mult îți dorești și ce eforturi ești dispus să faci!
